Implicarea Comandantului de Subunitate în Gestionarea Proceselor de Natură Informațională în Subunitate

Introducere

Puterea este a celor care au informaţii teoretice mai performante şi care pot să impună propriile soluţii celor care se situează în orizonturi informaţionale mai puţin performante.

Istoria omenirii este de fapt o istorie a luptelor, a rǎzboaielor, a conflictelor între oameni. Acestea au o multitudine de cauze, dar au totodatǎ (cel puţin ) un element comun:

- toate au fost sângeroase, s-au soldat cu pierderi mai mult sau mai puţin mari de vieţi omeneşti şi distrugeri materiale duse la extrem.

Evoluţia omenirii, vǎzutǎ mai ales în termeni de evoluţie ştiinţificǎ şi tehnologicǎ, a dus, pe măsurǎ ce a atins nivele din ce în ce mai înalte, la acutizarea diferendelor umane într-atât încât atunci când acestea au luat forma unor confruntǎri armate, efectele lor au avut o amploare nemaiîntâlnitǎ.

“Nu se poate riposta unei sǎbii ninja cu o nuia de bambus – “Dacă admitem cǎ astǎzi rǎzboi nu înseamnǎ numai violenţa armatǎ distructivǎ, ci violenţa plurifactorialǎ în toate dimensiunile decapacitǎrii volitive a adversarului, cu scopul de a i se impune o nouǎ voinţǎ, o nouǎ filosofie de existenţǎ, şi, de ce nu, un nou tip de civilizaţie, atunci trebuie sǎ admitem şi paradigma “permanenţei stǎrii de rǎzboi” ”.

Înţelegerea corectǎ a legitǎţilor funcţionǎrii sistemice şi plasarea fenomenului luptei armate într-o procesualitate controlatǎ şi nicidecum predispusǎ hazardului, poate fi posibilǎ numai în condiţiile cunoaşterii cvasitotale şi exploatǎrii oportune a informaţiilor de stare.

Militarul nu o va putea face cu mijloace clasice cunoscute, ci numai prin prelungirea forţei inteligenţei sale, exploatând eficient informaţiile si tehnologiile moderne, apelând la tehnici de modelare şi simulare tocmai pentru a elimina cât mai mult cu putinţǎ din procentul riscurilor aleatorii. El trebuie sǎ aibǎ o atitudine de respect faţǎ de acurateţea informaţiei pe care o gestioneazǎ, dar şi pentru cea care o genereazǎ. Aceste condiţionǎri nu pot fi optimale şi nu trebuie tratate în chip de cerinţe obligatorii, materializate în norme ridicate la rangul de legislaţie.

Este inadmisibil sǎ mai prolifereze ideea menţinerii ofiţerului în habitatul autarhismului, cu surogate de cunoştinţe socio-umaniste. Începutul de mileniu ne obligă sǎ formǎm nu unelte (ofiţeri) ci oameni cu un înalt spirit de disciplinǎ intelectualǎ, cu un orizont politic şi cu o culturǎ strategicǎ de excepţie.

Nimǎnui nu trebuie sǎ-i fie indiferent contextul pluridimensional al ducerii oricǎrei forme de acţiune militarǎ, din punct de vedere militar, politic, economic, religios, istoric, cultural, etc.

Cine deţine informaţia, cine o controlează are puterea! Cine duce un război dacă nu militarul?! El trebuie să fie primul in măsură să controleze informaţia şi să ofere în timp util modalităţi, tehnici, soluţii cu ajutorul cărora să se poată feri de eventuale pierderi(atacuri) de natură informaţională.

Problema pusă în discuţie, cea a gestionării proceselor de natură informaţională este utilă şi de continuă actualitate. Evoluţia confruntărilor recente dintre Statele Unite şi Irak evidenţiază, o data în plus, importanţa şi eficacitatea supremaţiei în domeniul informaţiilor.

Fundamentarea teoretică a demersului explicativ pe care tematica lucrării o cere necesită abordarea aspectelor privind conexiunile dintre informaţie ( veridică sau falsă) şi comportament, în scopul identificării principalelor probleme de natură informaţională ce apar la nivelul subunitatii.

Capitolul I

Repere teoretice privind legătura dintre comportamentul uman şi informaţie

Informaţia- element central al organizaţiei militare

Omul, din cele mai vechi timpuri, a simţit nevoia fireasca de a se informa pentru a se putea feri de primejdii, pentru a ştii ce se întamplă in jurul său. Nevoia de informare este cu atât mai mare cu cât ea suplineşte inferioritatea şi slăbiciunea de alt ordin.

Importanţa informaţiei în pregătirea şi ducerea operaţiilor militare, şi implicit necesitatea existenţei unor servicii specializate capabile să „recolteze”, să analizeze şi să sintetizeze informaţiile respective, a fost sesizată de figuri marcante din istoria naţională şi universală de-a lungul timpului.

Pentru a crea o imagine cât mai exactă şi nedenaturată despre importanţa informaţiei în organizaţia militară, în timp de pace, criză sau război voi prezenta câteva din concluziile unor mari conducători militari :

„Informaţiile sunt baza oricărui plan şi a oricărei acţiuni de război” - KARL VON CLAUSEWITZ.

„Cel care îşi cunoaşte bine inamicul, ca pe sine însuşi [ ] are victoria asigurată. Cel care nu-şi cunoaşte inamicul [ ] va pierde cu siguranţă” - SUN TZU.

„Orice război se bazează pe informaţii.”; ”Nimic nu va da mai mult curaj şi nu va clarifica mai bine lucrurile ca informarea asupra situaţiei exacte a inamicului” - NAPOLEON BONAPARTE.

Din aceste cugetări sau aprecieri se poate desprinde rolul decisiv pe care îl joacă informaţiile în fundamentarea deciziilor militare, în pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă. Dacă este adevărat că o confruntare militară nu se poate tranşa exclusiv pe tărâmul „luptei din umbră”, la fel de adevărat este că fără informaţii exacte este aproape imposibil să nu-ţi apropii eşecul.

Informaţia, cu precădere cea militară, şi oportunitatea de a o utiliza, este şi va fi cât lumea va exista, o armă de căpătâi a oricărui popor. Ignorarea sau nepriceperea de a-ţi cunoaşte bine prietenii, dar mai ales duşmanii se plăteşte cu un greu tribut.

În organizaţia militară puterea înseamnă cunoaştere, iar aceasta presupune informaţii: din ce în ce mai multe, mai diversificate şi într-un timp mai scurt.

Culegerea de date şi informaţii este o activitate atât de importantă şi necesară, încât în lumea contemporană nici cele mai sărace state nu-şi pot permite să se lipsească de datele şi analizele oferite de serviciile speciale.

Situaţia politico militară internaţională actuală, caracterizată printr-un amplu proces de realizare a unor structuri de securitate, marchează trecerea la o nouă fază în evoluţia raporturilor dintre state sau grupuri de state, proces ce se manifestă şi prin renaşterea sentimentelor naţionaliste, a disputelor etnice sau teritoriale care au dus la reizbucnirea unor conflicte sau acţiuni, la menţinerea unor stări de insecuritate în diferite regiuni de pe glob.

Pentru gestionarea eficientă a acestor stări, fiecare stat, deci implicit şi factorul de putere al acestuia armata, are nevoie de informaţii clare, exacte şi oportune despre derularea evenimentelor din centrul acestor focare de insecuritate pentru a-şi putea lua măsurile necesare, impuse de situaţie pentru protecţia individuală ca entitate naţională şi colectivă ca membru a unor coaliţii internaţionale

În organizaţia militară, şi nu numai, puterea înseamnă din ce în ce mai multă cunoaştere, iar aceasta presupune informaţii: din ce în ce mai multe, mai diverse şi în timp mai scurt.