Integrarea Salariaților

INTRODUCERE

Integrarea reprezintă reunirea în acelaşi loc a mai multor componente, activităţi, unităţi de producţie sau persoane, în scopul obţinerii unui rezultat comun. Integrară în munca reprezintă procesul de acomodare a noilor angajaţi cu condiţiile specifice activităţii firmei, ale compartimentului şi a locului de muncă.

Scopul activităţii de integrare în munca este acela de a asigura unitatea şi coeziunea colectivelor sau echipelor de lucru care se dezvolta la nivelul unei organizaţii. Importanta activităţii de integrare în munca rezultă din faptul că această activitate permite familiarizarea noilor angajaţi atât cu colectivul de muncă, cât şi cu principalele activități ce trebuie desfăşurate la nivelul posturilor pe care au fost angajaţi.

De asemenea, trebuie reţinut faptul că integrarea în munca reprezintă ultima etapă a procesului de asigurare cu resurse umane, care cuprinde următoarele activităţi: planificarea, recrutarea şi selecţia resurselor umane, angajarea şi integrarea noilor salariaţi în muncă.

Integrarea în munca reprezintă un schimb între angajaţi şi organizaţie, fiecare dintre cele două părţi evaluându-se reciproc. Pe de-o parte, angajaţii evaluează organizaţia din punct de vedere al nevoilor, dorinţelor, aspiraţiilor şi valorilor, prin raportarea permanenţă la climatul existent la nivelul organizaţiei. Pe de altă parte, organizaţia îi evaluează pe angajaţi din punct de vedere al compatibilităţii cu postul, mai bine spus din punct de vedere al abilitaţilor, aptitudinilor şi calităţilor de care dispun, prin raportarea permanenţă la sarcinile şi responsabilităţile specifice postului.

Procesul de integrare în munca permite apariţia şi dezvoltarea unor interacţiuni între angajaţii sau salariaţii unei organizaţii. Aceasta, deoarece fiecare individ, indiferent dacă are sau nu calitatea de salariat sau angajat al unei organizaţii, este liber să se afilieze acelor grupuri care consideră că îi reprezintă şi promovează cel mai bine interesele şi valorile. Astfel, fiecare dintre noi este atras de anumite persoane şi, în acelaşi timp, avem tendinţa de a respinge altele.

Pentru a înţelege cât mai bine conţinutul activităţii de integrare în muncă, este bine să cunoaştem principalele sale particularităţi:

• Este un proces cu caracter continuu – integrarea în munca nu se referă doar la situaţia

noilor angajaţi, ci se realizează pe diferite stadii ale vieţii profesionale a angajatului, respectiv pe etape de învăţare;

• Integrarea în munca reprezintă un proces de profesionalizare şi socializare a fiecărui

angajat în cadrul companiei (profesionalizarea = familiarizarea şi specializarea fiecărui angajat în vederea realizării activităţilor specifice postului pe care îl ocupa şi obţinerii rezultatelor estimate pe postul respectiv; socializarea = acomodarea, familiarizarea fiecărui angajat cu colectivul din cadrul căruia face parte şi dezvoltarea unui sistem de relaţii cu membrii respectivei echipe);

• Integrarea în muncă presupune asimilarea şi însuşirea de către fiecare angajat, a

culturii organizaţionale a companiei;

• Integrarea în munca presupune confruntarea noului angajat cu “şocul realităţii”: în

momentul în care începem activitatea pe post, aşteptările pe care ni le-am formulat cu privire la muncă pe care o vom desfăşura şi colectivul în care vom lucra, nu corespund în totalitate cu realităţile cu care ne confruntăm zilnic în activitatea practică.

CAPITOLUL I - ANGAJAREA ȘI INTEGRAREA NOILOR ANGAJAȚI

1.1. Aspecte generale privind modul de integrare al noilor angajați

1.1.1. Necesitatea și scopul perioadei de integrare

Integrarea noilor angajaţi începe din momentul recrutării şi selectării de personal, cînd potenţialii angajaţi îşi fac primele impresii despre autoritatea publică în care urmează să activeze.

Integrarea unui nou angajat cuprinde implicaţii de ordin psihologic, social, organizatoric şi pedagogic. Aceasta vizează o serie de obiective dintre care cel mai important este acordarea ajutorului noilor angajaţi în familiarizarea cu noile condiţii de muncă, facilitarea acomodării noului angajat cu grupul de muncă şi crearea unei atmosfere de siguranţă, confidenţialitate şi de apartenenţă. Toate aceste aspecte se pot materializa în cadrul unui program efectiv de integrare.

Necesitatea perioadei de integrare are la bază faptul că orice individ care schimbă un loc de muncă este supus unei presiuni psihologice prin faptul că acesta trebuie să-şi demonstreze calităţile într-un mediu nou. Punerea în aplicare a unei politici de integrare a noilor angajaţi este benefică atât pentru funcţionarii publici debutanţi, cît şi pentru cei care au fost promovaţi sau transferaţi.

Scopul integrării socioprofesionale:

• asimilarea noului angajat în mediul profesional;

• acomodarea noului angajat la tradiţiile echipei de lucru;

• adaptarea la noile sarcini de muncă şi comportament ale colectivului în cadrul căreia lucrează;

• cunoaşterea specificului şi a exigenţelor administraţiei publice;

• acumularea succesivă a deprinderilor practice până când randamentul activităţii noului angajat este conform cerinţelor.

1.1.2. Etapele procesului de integrare

Procesul de integrare în munca presupune parcurgerea următoarelor etape :

1. Introducerea angajatului în organizaţie: se realizează încă din momentul recrutării

candidaţilor de către companie în vederea ocupării unuia sau mai multor posturi vacanţe. În general, fiecare candidat dobândeşte primele informaţii despre o companie în momentul citirii anunţului de angajare. Astfel, respectiva persoană se familiarizează cu obiectul de activitate al companiei, cu activităţile specifice postului pentru ocuparea căruia îşi depune candidatură şi cu principalele facilităţi de care va beneficia în organizaţia respectivă. Practic, acesta este momentul în care debutează procesul de integrare a noului angajat.

2. Acomodarea angajatului în cadrul organizaţiei: etapa debutează în momentul

încadrării în munca a noului angajat, care trebuie să se familiarizeze atât cu postul pentru care este angajat, cât şi pentru echipă din care face parte. Procesul de acomodare a noului angajat în cadrul organizației presupune:

• dezvoltarea unor relații interpersonale, atât formale cât şi informale. Astfel, angajatul va afla cu cine colaborează, cui îi este subordonat, pe cine coordonează;

• dobândirea şi învăţarea de noi sărini specifice postului, angajatului fiindu-i prezentat postul pe larg, cu sarcinile, competentele şi responsabilităţile pe care le implica;

• înţelegerea rolului pe care angajatul îl deţine pe post, prin prisma activităţii pe care o desfăşoară, a beneficiilor pe care le obţine, dar mai ales a oportunităţilor de carieră pe care postul le oferă.

Procesul de acomodare a angajatului în cadrul organizaţiei este influenţat de următorii factori: complexitatea postului, personalitatea individului şi gradul de acceptare a colectivului în care trebuie să se integreze.

3. Instruirea la locul de muncă: este etapa în câte angajatul este instruit de către un alt

membru al organizaţiei cu privire la modul în care trebuie să îşi desfăşoare sarcinile specifice postului sau utilizării echipamentelor de lucru.

4. Administrarea rolului: angajatul devine membru cu drepturi depline al organizaţiei,

nemaifiind considerat o opţiune pentru ocuparea unui anumit post. Angajatul desfăşoară activitate la nivelul postului respectiv, iar rezultatele sale în muncă sunt analizate şi recunoscute de către organizaţie. În cadrul acestei etape, angajatul poate deveni model, fiind implicat în procesul de integrare în munca a altor angajaţi.