Inteligența Emoțională și Performanțele Organizației

I. INTRODUCERE

„Rostul crizelor şi al calamităţilor nu este acela de a ne înspăimânta sau de a ne supuse, ci de a ne încuraja să ne schimbăm, de a ne permite să ne vindecăm şi să ne maturizăm” Kathleen Norris

În contextul crizei mondiale, existenţa inteligenţei emoţionale conferă organizaţiei un avantaj competitiv, cât şi o mai bună funcţionare a relaţiilor dintre angajaţi şi implicit poate aduce noi performanţe.

Unii dintre cei mai inovatori gânditori din domeniul afacerilor susţin faptul că menţinerea unei coerenţe personale este singurul mod de a naviga prin apele schimbătoare ale globalizării. Regulile muncii sunt în plină schimbare şi astfel, apar noi şabloane de evaluare a oamenilor, care pun accent pe comportamentul faţă de sine şi ceilalţi, IQ-ul trecând încet, dar sigur, pe locul secund, alături de experienţa profeşională, şi astfel cheia afacerilor va sta în calităţile umane ale celor ce le conduc. Aceste noi reguli pot defini mai clar o clasă muncitoare mult mai bine pregătită pentru problemele ce pot apărea într-o organizaţie. Astfel, indiferent de ramură în care lucrăm regulile măsoară trăsăturile hotărâtoare care asigură competitivitatea pe piaţa muncii. Noul criteriu de evaluare pune accentul pe însuşirile personale, cum ar fi: iniţiativa, empatia, adaptabilitatea şi forţa de convingere, iar aptitudinile intelectuale şi know-how-ul tehnic sunt considerate că de la şine înţeles în prestaţia profeşională.

Deşi conceptul de „inteligenţă emoţională” este destul de puţin cunoscut de managerii români, ei se arată însă interesăţi de perspectiva utilizării lui ca instrument în lucrul cu angajaţii. Bogdan Georgescu, Managing Director, Colliers International România, declară: "Termenul de inteligenţă emoţională se referă la foloşirea altor metode decât cele tradiţionale pentru creşterea productivităţii şi îmbunătăţirii rezultatelor la locul de muncă. În acest sens cred că trebuie acordată mai multă atenţie stărilor emoţionale ce pot apărea în cadrul unui colectiv (ataşamentul faţă de companie şi colegi, motivarea prin oferirea unor poşibilităţi de promovare, aplicarea unui sistem de apreciere colectivă a unor rezultate individuale, etc)".

II. INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ

“Din ce in ce mai mult avantajul competitiv al unei organizatii rezidă in oamenii săi.” –

E. Lawwer

1. EMOŢIILE

O emoţie este o stare mentală şi fiziologică asociată cu o mare varietate de sentimente, gânduri şi comportamente. Emoţiile sunt adesea asociate cu starea de spirit, temperamentul, personalitatea şi dispoziţia unei persoane.

Emoţiile sunt utile, indispensabile chiar supravieţuirii omului. De la Darwin ştim ca orice fiinţă, om sau animal, se naşte cu un echipament emoţional pe care îl împărtăşeşte cu semenii lui şi care îi permite să acţioneze din instinct, să se adapteze situaţiilor delicate. Oamenii se bazează pe emoţii pentru a lua decizii foarte repede şi deseori complexe.

În realitate, fiecare emoţie are un rol:

Frica ne semnalează pericolele, stimulează circulaţia sângelui în picioare, pregătindu-le astfel de fugă. În acelaşi timp, corpul este mai întâi paralizat, timp în care decide dacă este chibzuit să se ascundă sau nu.

Furia are o reputaţie proastă, o amestecăm cu violenţa. Cu toate acestea, ea eliberează o mulţime de hormoni, printre care şi adrenalina, care favorizează o acţiune puternică în vederea unor schimbări. Ea indică faptul că limitele acceptabilului sunt atinse şi poate fi înlocuită de violentă.

Tristeţea permite retragerea în sine pentru a realiza procesul de doliu necesar după o separare. „Lacrimile conţin cel puţin aproape de zece ori mai mulţi hormoni de stres decât sângele”, spune Marc Schwob, cercetător în neurofiziologie. Plânsul este deci modalitatea cea mai naturală de a-ţi exterioriza suferinţa.

Bucuria, euforizantă şi dezinhibitor naturală, stimulează producerea hormonilor plăcerii şi acţionează ca un magnet: ea îi atrage pe ceilalţi şi ne face să o împărtăşim. Şi mai bine, se admite în prezent că râsul are calităţi terapeutice. De fapt, există o legătură între imunitate şi emoţii. Bucuria şi plăcerea întăresc rezistenţa imunitară. Spre deosebire de frică, supărarea, durerea şi stresul care slăbesc.

Emoţiile au fost mult timp considerate de ştiinţă ca „inferioare” raţionamentului logic, însă cercetătorii au descoperit însă că raţiunea nu există în stare pură, ea se hrăneşte cu emoţii.

Emoţiile te ajută să comunici. Reacţiile afective constituie repere, precizează Paul Ekman, psiholog şi cercetător american: „Fiecare extrapolează, de la naştere, asupra a ceea ce simte celălalt. Putem astfel să ne punem în locul lui, să-l înţelegem, să ne facem înţeleşi ”.

Simţurile în stare pură nu există: fiecare imagine, fiecare miros pe care îl percepem este interpretat prin afectivitatea noastră.

Pentru Daniel Goleman, psihologul căruia îi datorăm conceptul de inteligenţă emoţională, reuşita unui individ depinde mai mult de EQ - coeficientul său emoţional, decât de IQ coeficientul de inteligenţă. În acest mod, nu toată lumea este egală în faţa limbajului emoţiilor. Şi dacă ele sunt uneori atât de dificil de descifrat este din cauză că ne amăgesc, fiind ghidate de inconştient. Pentru bunăstarea noastră, unele emoţii sunt refulate, deplasate, corporalizate, lansate asupra altora pentru a evita să fie pricepute în sine, sau transformate în opusul lor.