Managementul activităților de transport la SC West Eurotrans SRL

CAPITOLUL I

ELEMENTE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT

1.1 Obiectul şi importanţa activităţii de transport

Transporturile reprezintă o latură importantă a producţiei materiale, care prin rolul lor de deplasare a mărfurilor, influenţează hotărâtor şi celelalte ramuri ale economiei mondiale.

Transporturile reprezintă sistemul circulator al întregii planete şi în acelaşi timp al fiecărei ţări în parte, constituind o importantă ramură a producţiei materiale fără de care existenţa unei societăţi moderne ar fi de neconceput. Transporturile sunt acelea care deplasează produsele obţinute în celelalte ramuri ale producţiei materiale din locul în care au fost obţinute în cel care urmează a fi consumate.

Satisfacerea necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii şi ale fiecărui cetăţean impune asigurarea organizării corespunzătoare a deplasării în timp şi spaţiu de mărfuri şi persoane, transporturilor revenindu-le acest important rol.

Obiectul activităţii de transport constă deci în deplasarea în spaţiu de călători şi mărfuri. Nu toate deplasările în spaţiu constituie obiectul activităţii de transport. Obişnuit aceste activităţi se realizează prin instalaţii proprii, nefiind necesare unele operaţiuni specifice, pe care le presupune activitatea de transport propriu-zisă aşa cum sunt preluarea de către transportator a mărfurilor ce urmează a fi transportate, obligaţia de pază şi de preluare a lor la destinaţie. De asemenea, nu constituie activitatea de transport nici tehnologiile noi de deplasare în spaţiu a unor mărfuri solide prin pipe-lines, cu ajutorul unui flux de apă sau aer.

Transporturile informaţionale, transportul de lichid şi gaze prin conducte şi alte activităţi asemănătoare nu pot forma obiectul unui contract de transport. Considerată sub aspectul conţinutului său economic activitatea de transport constituie mijlocul prin care se întâlneşte schimbul de bunuri şi deplasarea oamenilor.

Putem defini activitatea de transport ca fiind acţiunile prin care se organizează şi realizează deplasarea mărfurilor şi călătorilor în spaţiu şi timp. Activitatea de transport propriu-zisă se înfăţişează ca fiind o ramură distinctă a producţiei materiale, a activităţii economice în general, cu caracteristici proprii.

Transportul reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale prin intermediul cărora se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor în vederea satisfacerii material şi spirituale ale societăţii omeneşti. Transportul este un element indispensabil vieţii.

În ţara noastră, în procesul de referire economică şi de aşezare a economiei de piaţă, transportul contribuie la apropierea zonelor economice între ele, la dezvoltarea armonioasă a tuturor ramurilor economiei naţionale şi a judeţelor. De asemenea, transporturile contribuie la dezvoltarea diviziunii sociale a muncii, ele constituind un factor activ de atragere la viaţa social-economică a tuturor localităţilor ţării, prin valorificarea superioară şi eficientă a potenţialului uman şi material de care dispun şi, prin această, la dezvoltarea social-economică şi culturală a acestora.

În ceea ce priveşte deplasarea în spaţiu de mărfuri transporturile constituie o prelungire a procesului de producţie, pe care-l continuă şi desăvârşeşte şi, prin această, activitatea de transport adaugă la valoarea mărfurilor, contribuind la formarea venitului naţional. Astfel transporturile se află pe locul al patrulea în cadrul ramurilor economice din ţara noastră în ceea ce priveşte crearea produsului social şi a venitului naţional. Activitatea de transport a devenit un sector de bază al economiei, o forţă vie, productivă, constituind în acelaşi timp, motorul regulator al producţiei, pe care o distribuie cu rapiditate acolo unde este necesar.

Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale ci acelaşi mărfuri deplasate în alt loc dar cu o valoare superioară.

Influenţând toate ramurile economiei naţionale, inclusiv comerţul intern şi extern, transporturile de mărfuri îşi aduc contribuţia la realizarea şi dezvoltarea relaţiilor economice dintre state, la adâncirea diviziunii internaţionale a muncii, la apropierea dintre state.

Realizarea acestor importante sarcini ce revin transporturilor impune organizarea lor raţională, într-un sistem unitar, în care cele patru categorii de transport să se completeze şi îmbine reciproc, cooperând între ele la dezvoltarea tehnologiilor moderne de transport, folosirea raţională a capacităţilor, pentru satisfacerea tuturor cerinţelor de transport cu maximum de rapiditate, siguranţă şi la un cost cât mai redus.

1.2 Scurt istoric privind evoluţia transporturilor

În antichitate şi evul mediu datorită caracterului limitat al producţiei şi circulaţiei mărfurilor, transporturile se desfăşurau în strânsă legătură cu activitatea de comerţ. Transporturile cunoşteau o slabă dezvoltare rezumându-se doar la cele cu tracţiune animală şi ambarcaţiuni ce traversau mările, fluviile, şi râurile navigabile.

În epoca modernă, caracterizată prin dezvoltarea forţelor de producţie şi adâncirea diviziunii sociale a muncii, dezvoltarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, a determinat şi perfecţionarea mijloacelor şi căilor de transport, în aceste condiţii transporturile ajungând să se separe ca o ramură economică de sine stătătoare.

În acest sens, K. Marx sublinia faptul că: în afară de industria extractivă, de agricultură şi industria prelucrătoare, mai există o a patra sferă de producţie materială . Aceasta este industria transporturilor, indiferent dacă este vorba de transporturi de oameni sau mărfuri.

Descoperirea motorului cu ardere internă a permis apariţia unor noi categorii de mijloace de transport: rutier şi cel aerian.

Mijloacele de transport auto cunosc o dezvoltare începând cu deceniul al doilea al secolului XX, dar în ultimii 50 de ani prin creşterea capacităţii de transport şi diversificarea lor, concură în mai mare măsura la deplasarea de mărfuri şi călători. Atât înainte de cel de al doilea război mondial cât şi astăzi mijloacele de transport formează, în principal, obiectul proprietăţii publice. În timpul celui de al doilea război mondial situaţia transporturilor s-a agravat datorită distrugerii a 50% din parcul de locomotive, 32% din cel de vagoane, 1.250 de poduri şi podeţe.