Managementul financiar - obiect, rol, funcții și importanța în organizațiile moderne

CAP 1: COMPONENTELE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI

Managementul reprezinta un process constient de conducere si coordonare a actiunilor si activitatilor individuale si de grup, precum si de mobilizare si alocare a resurselor organizatiei in vederea indeplinirii obiectivelor acesteia in concordanta cu misiunea, finalitatile si resposabilitatile sale economice si sociale.

Managementul firmei rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii.

Între problemele fundamentale ale României, în promovarea afacerilor şi copetitivităţii, un loc important şi actual îl deţin finanţarea, riscul şi performanţa.

Enumerarea problemelor, aşa cum se observă, nu începe cu producţia, cercetarea, comercializarea sau alte activităţi, considerate până acum importante, ci cu finanţarea, cu asigurarea capitalurilor. Aceasta, pentru că, din păcate, fără bani nu se poate face nici cercetare, nici producţie, nici altceva şi, prin consecinţă, nici comerţ, deci, nici afaceri şi, evident, nici cetăţenii ţării nu pot beneficia de nimic, pe planul calităţii vieţii lor.

În acest context, se impune faptul că toate aceste probleme trebuie să le rezolve oamenii, printr-un management performant, despre care, cu deplin temei J.S. Schreiber spunea: „Managementul este arta artelor, întrucât are în vedere dirijarea talentelor oamenilor“.

1.1. Stiinta managementului

Prin management ca stiinta se intelege studierea procesului de management si a relatiilor de management care iau nastere in cadrul sau, in vederea descoperirii, sistematizarii si generalizarii unor concepte, principii, legi si reguli care le guverneaza, precum si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere de natura sa contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate in scopul realizarii oiectivelor.

Managementul stiintific consta in aplicarea in practica economico-sociala a legitatilor, conceptelor si tehnicilor puse la dispozitie de stiinta managementului.

Obiectivul principal al managementului financiar al firmei este acela de maximizare a valorii firmei. In al doilea rand, managementul financiar este profund implicat in procesul de luare a deciziei in firma.

1.2.Procesele de management

Procesele de management sunt ansamblul activităţilor umane prin care se determină obiectivele organizaţiei şi ale subsistemelor sale, resursele şi procesele de muncă necesare, şi executanţii acestora şi controlul îndeplinirii obiectivelor fixate. Prin definirea şi aşezarea ştiinţifică a proceselor de management, se creează cadrul organizatoric şi de responsabilitate ştiinţific şi se asigură realismul obiectivelor fixate, precum şi caracterul lor benefic pentru organizaţie . Procesele de management au un caracter specific pentru fiecare segment de management, însă ele trebuie concepute şi realizate pornind de la cerinţele generale.

1.2. Principiile managementului

Principiile managementului, în contextul SCHIMBĂRII, al economiei, organizaţiei şi managementului bazate pe cunoştinţe, sunt într-o continuă mişcare şi perfecţionare.

PRINCIPIUL CONCORDANŢEI ÎNTRE SISTEMUL DE MANAGEMENT ŞI CARACTERISTICILE ORGANIZAŢIEI, este un principiu fundamental. A nu ţine seama de cultura organizaţională proprie – sistemul de valori, credinţe, aspiraţii, comportamente ,etc, formate în timp, de performanţele proprii, de complexitatea activităţii şi a organizaţiei, de contextul socio – economic, etc, este una dintre erorile grave în management, care poate compromite performanţele scontate ale managementul, sau chiar să le transforme în contrariul aşteptărilor.

PRINCIPIUL MANAGEMENTULUI PARTICIPATIV, în contextul amplificării complexităţii şi dinamismului activităţii şi organizaţiilor, al înlocuirii unei părţi importante a forţei de muncă angajate, cu experţi, sau cu firme de specialitate şi a celorlalte mutaţii previzibile în secolul XXI, face ca acest principiu să nu mai fie doar o opţiune benevolă, ci îl transformă într-o cerinţă obiectivă şi ca urmare trebuie să fie generalizat.

PRINCIPIUL MOTIVĂRII, este, de asemenea, un principiu fundamental în organizaţiile şi managementul viitorului. Orientarea către client, ca să ne referim doar la aceasta, spun specialiştii, nu se mai poate realiza numai cu forţa de munca în accepţiunea ei cunoscută, ci omul este necesar în plenitudinea disponibilităţilor sale, deci, cu mintea, dăruirea, ataşamentul, spiritul de creaţie, etc, aspecte care impun, obligatoriu, un nou sistem de motivare a oamenilor, care să ducă la o împletire mai armonioasă între interesele organizaţiei şi cele ale acestora.

PRINCIPIUL EFICACITĂŢI ŞI EFICIENŢEI, este un principiu obligatoriu în orice activitate.

În managementul organizaţiilor viitorului acest principiu creşte în importanţă, dar se amplifică şi dificultăţile în aplicarea lui. Din economia generală a efectelor managementului, ca pondere, vor creşte mai repede efectele propagate, decât cele directe, dimensionarea şi monitorizarea efectelor propagate fiind mult mai dificilă.