Cuprins
- Capitolul 1 - Locul şi rolul IMM-urilor în economie 3
- 1.1.Considerente generale privind întreprinderile mici şi mijlocii 3
- 1.2.Situaţia sectorului românesc de IMM-uri 9
- Capitolul 2 - Importanţa managementului în dezvoltarea unui IMM 16
- 2.1 Definirea conceptului de management 16
- 2.2 Rolul managementului 20
- 2.3 Calitatea managementului 23
- 2.4 Abilităţile necesare managerului organizaţiei 26
- 2.5 Tipuri de manageri 28
- 2.6 Strategii manageriale 30
- 2.6.1 Metode şi tehnici de management.Clasificarea metodelor 30
- 2.6.2 Metode şi tehnici specifice de management 32
- CAPITOLUL 3 – Managementul în agenția ALI BABA TOURS 39
- 3.1. Particularităţi ale funcţiilor conducerii în agenţia Ali Baba Tours 39
- 3.1.1. Funcţia de decizie 39
- 3.1.2. Funcţia de prevedere si planificare 40
- 3.1.3.Funcţia de organizare 41
- 3.1.4.Funcţia de antrenare-motivare 42
- 3.1.5.Funcţia de coordonare 43
- 3.1.6.Funcţia de control 43
- 3.2. Tipul de întreprinzător-manager al agenţiei Ali Baba Tours 44
- 3.3. Instrumente si tehnici manageriale utilizate 47
- CONCLUZII 59
- Bibliografie 61
Extras din proiect
Capitolul 1 - Locul şi rolul IMM-urilor în economie
1.1.Considerente generale privind întreprinderile mici şi mijlocii
Aşa cum ne demonstrează realitatea economică (indiferent dacă abordarea problemei se face la nivel naţional, european sau mondial), existenţa întreprinderilor mici şi mijlocii este vitală pentru o dezvoltare economică armonioasă şi capătă în prezent dimensiuni din ce în ce mai importante atât în plan social, cât şi politic. Această stare de fapt explică existenţa unei preocupări continue pentru acest sector şi implicit a multiplelor încercări de a defini, de a clasifica şi de a stabili principalele caracteristici ale IMM-urilor. Se pot distinge totuşi o serie de trăsături comune ale definiţiilor date întreprinderilor mici şi mijlocii, cele mai importante fiind:
-Nu cuprind sectorul primar;
-Mărimea întreprinderii se evaluează atât prin indicatori fizici cât şi valorici. Ca indicator fizic se utilizează numărul de angajaţi, iar ca indicatori valorici s-au consacrat cifra de afaceri şi valoarea activului net, pentru a reflecta atât o măsură a potenţialului (activului net) cât şi o măsură a volumului de activitate (cifra de afaceri);
-Se bazează pe utilizarea unui set de indicatori care, de regulă, se aplică identic în cazul tuturor (sau majorităţii) domeniilor analizate de pe o anumită piaţă;
-Includ o condiţie de independenţă a întreprinderii, pentru a elimina riscul clasificării ca întreprinderi mici a unor subsidiare de mari întreprinderi.
Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă o realitate extrem de eterogenă, astfel încât găsirea unui numitor comun în definirea acestora nu este deloc uşoară. În acest context, se impune luarea în considerare a unor aspecte, dintre care cele mai importante se referă la faptul că :
-Definiţia nu operează o distincţie clară a aşa-numitelor activităţi de „auto-ocupare”, caracterizate prin faptul că patronul este şi singurul angajat (se face referire la societatea cu răspundere limitată cu unic asociat, firma „de familie” organizată ca societate de persoane - în nume colectiv -, cooperativa meşteşugărească sau de consum etc.). Deşi cel mai adesea nu corespund pe deplin cerinţelor de organizare ale unei întreprinderi moderne, (motiv pentru care se consideră că aparţin economiei informale) aceste forme de activitate economică constituie o sursă importantă de ocupare, în special în zonele rurale sau în cele mai puţin dezvoltate.
-Există o tendinţă a celor mai mulţi autori de a distinge în rândul întreprinderilor de talie mică, o clasă specială de întreprinderi meşteşugăreşti sau artizanale. Tendinţă are la bază ponderea ridicată a acestora (circa 25% în totalul populaţiei ocupate şi circa 16% din cifra de afaceri în cadrul Uniunii Europene) şi faptul că acestea constituie de cele mai multe ori pepiniera pentru noii întreprinzători şi pentru noile întreprinderi industriale, comerciale şi de servicii.
-Nu se face o distincţie corespunzătoare a întreprinderilor nou înfiinţate (start-up). Acestea constituie o clasă aparte de întreprinderi, al căror comportament şi destin depind de profilul creatorului lor şi de montajul tehnico-economic specific al înfiinţării – motiv pentru care unele cresc rapid, dar multe dintre ele eşuează în prima perioadă a existenţei.
-Nu se face o distincţie corespunzătoare între întreprinderile inovatoare şi cele tradiţionale, deşi comportamentul şi perspectivele lor sunt foarte diferite
Se poate considera însă că în momentul de faţă numitorul comun de la care mulţi autori pleacă în fundamentarea propriei opinii despre sectorul IMM-urilor se află în strânsă legătură cu legislaţia în vigoare. De asemenea, se remarcă o tendinţă de adoptare a unei definiţii comune de către grupuri de ţări, în contextul actualelor procese de integrare regională. În cazul României, ţară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană, trebuie avută în vedere nu numai legislaţia românească, ci şi cea europeană. Dacă în urmă cu câţiva ani se putea spune că întreprinderile mici şi mijlocii operează în special la nivel naţional, în prezent, acestea şi-au extins aria de acţiune (o contribuţie însemnată în acest sens având-o dezvoltarea comerţului electronic) Astfel, IMM-urile sunt afectate din ce în ce mai mult de legislaţia europeană privind taxele şi impozitele, concurenţa, formalităţile vamale ş.a., context în care devine iminentă dorinţa de armonizare a legislaţiei româneşti cu reglementările aflate în vigoare în Uniunea Europeană.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul IMM.doc