Managementul în activitățile de export-import la SC Triconf SA - București

Capitolul I – Sistemul de management

1.1 Evolutii si tendinte in management

Scurt istoric al managementului

Preocuparile privind conducerea acticitatii umane au aparut odata cu primele forme de organizare sociala si s-au amplificat pe masura progresului material si spiritual al omenirii.

Desi elementele si concepte ale managementului apar inca din antichitate, elaborarea lor stiintifica, este de data recenta, daca privim evolutia managementului in perspective istorica.

Dezvoltarea stiintei si tehnicii au accelerat si imbogatit gandirea umana asupra conducerii si asupra organizarii economice.

Trebuie sa spunem ca managementul nu apare pe un teren virgin. Pana la conceptele moderne din zilele noastre, stiinta managementului a parcurs aproape un secol.

In ceea ce priveste managementul stiintific ca proces (aplicarea preceptelor, tehnicilor, conceptiilor demanagement in conducerea concreta a organizatiei) putem distinge trei etape evolutive principale:

a) Etapa managementului empiric – care caracterizeaza perioada in care functia de conducere (manageriala) era indeplinita de proprietarii organizatiei (firmei, intreprinderii) si se baza pe intuitie si experienta practica acumulata in timp.

b) Inceputurile managementului stiintific – marcate de aparitia si consolidarea unor concepte de management.

Folosirea in procesul de productie a unor mijloace de productie de mare valoaresi randament ridicat, introducerea mecanizarii, automatizarii, modificarile calitative ale fortei de munca au determinat schimbari profunde in structura interna a proceselor de productie.

Aceste schimbari au necesitat (solicitat) competente carora conducerea empirica nu le mai putea face fata.

In acest context, la inceptul secolului al XX-lea, apar lucrarile lui F. Winslow Taylor si Henry Fayol. Lucrari de referinta in management, care-i consacra pe cei doi ca “parintii” ai managementului modern. Inginerul englez F.W.Taylor, publivs in 1911 lucrare “Administrare industriala si generala”.

c) Managementul stiintific – este etapa actuala, contemporana, in care numeroase rationamente aparute in prima jumatate a secolului al XX-lea s-au conturat si clarificat astfel incat ele au putut fi integrate intr-un concept general, cuprinzator, de management.

Progresele in domeniul stiintei si tehnicii, in general, in domeniul comunicatiilor si al informaticii, al tehnicii sistemelor, in special, au favorizat si impus, in acelasi timp, exercitarea mai ales pe baze stiintifice a managementului.

1.2. Scoli de management

Cercetarea stiintifica a problemelor fundamentale ale continutului managementului au inceput in secolul al XX-lea, cu lucrarile celor doi “parintii” ai managementului modern: “Principiile managementului stiintific” (F.Taylor-19911) si “Adimistrarea industriala si generala” “H. Fayol – 1916).

Primele incercari de analizare a managementului si de dezvoltare a teoriei sala au apartinut unor practiceni in domeniul managamentului, care au lucrat multii ani in acest domeniu.

Ulterior, si mai ales, in utimile patru-cinci decenii a fost publicat un imresionant volum de lucrari, autori fiind specialisti in divers domenii.

Au fost aduse contributii importante fondului theoretic al managementului, dar si multa confuzie. De aceea, o sistematizare a conceptelor si curentelor de gandire in domenil managementului ne este simpla. Totusi, o grupare a teoriilor despre stiinta managementului, elaborate pana in present, cuprinde urmatoarele scoli:

 Scoala clasica

Are doua componente si anume:

a) Scoala managementului stiintific

b) Scoala managementului admistrativ

a) Scoala managementului stiintific are, printer reprezentantii pe frunte, pe F.W. Taylor, pe Frank si Lilian Gilbert sip e Henry Gantt.

F.W. Taylor, intemeietorul managementului stiintific, a conceput managementul ca “arta de a sti precis ce trebuie facut mai bine si mai ieftin”.

Pe baza unor investigatii, incepand de la atelierele de productie, Taylor a elaborate o serie de conceptii si principii ale conducerii si oraganizarii muncii ( sau Taylorismu).

Taylorismul se intemeia pe idea ca nu mai tehnica de productie trebue proiectata, principal sau standardizata, ci si munca, organizarea si conducerea ei. Acest system a vizat in principal aspecte privind conducerea activitatii muncitoriloe si organizarea si conducerea stiintifica a intreprinderii. In centrul preocuparilor a fost situata necesitatea oraganizarii mai judicoase a principii ale conducerii stiintifice a activitatii muncitorilor:

• Selectia stiintifca a muncitorilor;

• Perfectionarea calitatilor si a cunostintelor lucratorilor;

• Aplicarea metodelor stiintifice de munca de catre muncitori, stiintific antrenati.

• Inlocuirea regulii “aratatorului” cu stiinta;

• Cooperarea in loc de individualism haotic;

• Productivitatea maxima in loc de una limitata;

• Antrenarea lucratorilor pana la un nivel maxim posibil pentru a avea cea mai inalta productivitat, ei si firma.

b) Scoala managementului adimistrativ

Acesta scoala are ca reprezentantii pe Henry fayol sip e americanul Chester Barnard. Henry Fayol a pus accent pe adimistrarea firmei sip e managementului operational. El a largit continutul conceptului de management, tratand problemele acestuia la nivelul intreprinderii, cinsiderata ca un organism de sine statator, aflat in legatura cu alte organisme asemanatoare.

Henry Fayol a elaborate si el o serie de principii, precum:

• Diviziunea muncii;

• Autoritatea si responsabilitatea;

• Unitatea de comanda;

• Disciplina si ordinea;

• Subordonarea intereselor idividuale intereselor generale;

• Recompensarea personalului;

• Centralizarea ierarhia;

• Echitatea (un tratament egal pentru toti lucratorii);

• Stabilitatea, initiative, unitatea personalului.