Managementul Inovării

CAPITOLUL 1

1.Schimbãrile aduse de cea de a treia revoluţie industrialã

Pe 21 nov 1999, primul ministru al Italiei, D’Alema, a invitat la Florenţa pe preşedinţii Italiei, SUA şi Braziliei ca şi pe primii miniştrii ai Franţei, Angliei şi Germaniei, (consideraţi şefii de stat cei mai reformişti) la o întâlnire având ca scop discutarea evoluţiilor spre secolul XXI. S-a afirmat aici că evoluţiile majore din sec. XXI vor fi determinate de doi factori: educaţia,şi inovaţi, materializată în noile tehnologii (între care cu prioritate INTERNET; de altfel Clinton a afirmat că până anul viitor, va avea grijă ca toate şcolile din SUA să fie racordate la INTERNET).

Informaţie de presă.

Lumea în care trăim se mişcă din ce în ce mai repede. Afirmaţia nu este de fapt o noutate, lucrurile se petrec probabil la fel de când se scrie istorie. Atâta doar că, acum, se mişcă ameţitor de repede. Dincolo de acceleraţia, cu care ne-am mai învăţat şi pe care începem să o acceptăm ca "normală", a apărut însă un fapt nou: Intre anii '60 şi '90 ai secolului nostru a avut loc o adevărată revoluţie industrială.

Noua revoluţie, a treia pe care o cunoaşte omenirea, ar putea fi caracterizată prin:

• apariţia unor ramuri industriale dominante noi;

• schimbare în accentele activităţii de management, orientată acum în primul rând pe buna gestionare a resurselor tehnologice şi pe activitatea de inovare; dezvoltarea unor sisteme tehnologice care permit realizarea de produse personalizate, destinate să satisfacă gusturile din ce în ce mai diverse ale unor grupuri tot mai mici de oameni.

Efectul schimbărilor de mai sus se materializează în:

• reducere drastică a costurilor de fabricaţie în cazul a numeroase produse;

• ameliorare radicală a performanţelor proceselor de fabricaţie;

• schimbare a naturii produselor, care conţin componente provenind din ramuri industriale dintre cele mai diferite;

• scurtarea considerabilă, practic eliminarea perioadei între descoperirea de către cercetători a unui nou fenomen fizic/chimic/biologic şi aplicarea lui în industrie, pentru noi produse sau noi procese de fabricaţie. Tot o dată şi timpul de viaţă al produselor se scurtează din ce în ce mai mult.

• apariţia unor constrângeri mult mai puternice în activitatea de management, materializate într-o mondializare a concurenţei şi obligaţia de a lua în consideraţie, ca un factor determinant, a interacţiunilor cu mediul înconjurător şi a cerinţelor de protecţie a acestuia.

In ceea ce ne priveşte, noi românii am perceput schimbările mai degrabă din cărţi (cele mai cunoscute fiind cele ale lui Alvin Töffler), izolarea relativă în care ne aflam împiedicându-le să se manifeste din plin până în 1989. Cu atât mai puternic a fost şocul, mai ales la nivelul întreprinderilor, când s-a constatat că o instalaţie, considerată foarte bună, este total depăşită (mai degrabă moral decât fizic), că produsele pe care încă le oferim par, pe piaţa internaţională, în cel mai bun caz, prăfuite.

Aşa cum vom arăta în cele ce urmează, singura cale de a ajunge lumea din urmă constă în a avea curajul să schimbăm cât mai mult şi cât mai repede decât ceilalţi, care şi ei schimbă de acum permanent. Vom prezenta, foarte pe scurt, elementele de noutate enumerate mai sus.