Managementul organizațiilor publice, organizare și structura organizatorică în Primăria Municipiului Iași

1.1. Definire

Din perspectiva managementului public, institutiile si autoritatile publice se constituie ca un subsistem al sistemului social global si functioneaza pentru a contribui la satisfacerea intereselor publice generale si specifice.

Administratia publica reprezinta, din punct de vedere organizatoric, un sistem integrat format din organe si institutii a caror functionare se intrepatrunde si se interconditioneaza. La randul sau, structura administratiei desemneaza, pe de o parte, componentele institutionale ale sistemului administrativ, iar pe de alta parte, compartimentele functionale ale fiecarei institutii.

Organizarea in managementul public reprezinta un ansamblu de procese prin care, potrivit cadrului legislativ, se delimiteaza elementele componente ale sistemului administrativ in ansamblu si ale fiecarei institutii publice in parte, se precizeaza atributiile, sarcinile si competentele care revin componentelor acestuia, precum si relatiile care se stabilesc intre ele in cadrul si in afara sistemului in vederea satisfacerii eficiente a interesului public.

Din aceasta definitie rezulta doua perspective de abordare a notiunii de organizare intr-o institutie publica:

1.organizarea ca ansamblu de procese de munca fizica si intelectuala clar delimitate si/sau combinate prin care se realizeaza obiectul de activitate, misiune social-economica si creste gradul de satisfacere a intereselor publice;

2.organizarea ca ansamblu de functionari publici, de subdiviziuni organizatorice si de relati intre acestia, determinate si delimitate astfel incat sa asigure premisele organizatorice adecvate realizarii misiunii social-economice a nstitutiei publice si implicit cresterea gradului de satisfacere a intereselor publice.

Criterii si forme de organizare

Abordari fundamentale cu privire la organizarea institutiilor publice

•Abordarea lui Max Weber (1864-1920)

Weber considera ca, in general, procesele administrative evolueaza in progresie geometrica spre rationalismul tehnologic, ceea ce inseamna ca pe masura evolutiei, ideile castiga in coerenta si devin sistematice. Prin urmare, Weber sustinea ca birocratia este un element major in aceasta evolutie complexa.

•Abordarea Frederick Taylor (1856-1915)

Taylor si-a derulat cercetarile intr-o perioada in care ineficienta, imoralitatea politica si exploatarea resurselor naturale ale Americii descriau o faza premergatoare problemei mai largi a eficientei nationale.

•Abordarea lui Henry Fayol (1841-1925)

Inainte de a fi un manager de succes si un specialist de seama al managementului, Fayol a fost un bun inginer, care a reusit sa reduca riscurile de incendiu in minele de carbuni din SUA.

Aplicabilitatea ideilor lui Fayol in managementul public se bazeaza pe cinci elemente: planificare-previziune, organizare, comunicare, coordonare si control.

1.2.Organizare procesuala in institutiile si autoritatile publice

Abordarea organizarii dintr-o asemenea perspectiva este absolut necesara daca se ia in considerare complexitatea proceselor de munca fizica si intelectuala implicate in realizarea si furnizarea diferitelor categorii de servicii publice.

Prin intermediul organizarii procesuale se poate stabili o delimitare clara a domeniilor de activitate dintr-o institutie sau autoritate publica si modul de integrare a acestora in procesele de realizare a obiectului de activitate si a obiectivelor managementului public.

Organizarea reprezinta un mijloc de realizare a obiectivelor unei institutii publice si nu un scop in sine, asa cum este perceput de multe ori in sectorul public din Romania.

Realizarea fiecarui obiectiv al sistemului de obiective al unei institutii sau autoritati publice implica un ansamblu de activitati necesare. Acestea sunt omogene, complementare, specifice si au o finalitate clar stabilita prin obiective.

Principalele domenii de activitate care se identifica intr-o institutie/ /autoritate publica sunt:

1.cercetare-dezvoltare;

2.comercial;

3.realizarea si furnizarea serviciului public;

4.resurse umane;

5.financiar-contabil.

Domeniul cercetare-dezvoltare reuneste ansamblul activitatilor care se desfasoara in cadrul institutiei publice prin care noile abordari, modele, metode, tehnici si proceduri moderne de management public sunt identificate si integrate in procesele de realizare si furnizare de servicii publice, prin care se urmareste cresterea gradului de satisfacere a interesului public.Domeniul cercetarii are implicatii majore asupra tuturor activitatilor desfasurate in institutia publica.

Domeniul comercial reuneste totalitatea activitatilor prin care institutia publica stabilest