Managementul organizațional la SC Rox Nik SRL

Capitolul I. Aspecte teoretice privind managementul organizaţional

În orice societate o activitate importantă este realizată de către persoane care conduc, la diferite niveluri, alte persoane, grupate în diferite organizaţii. Aceste persoane îşi desfăşoară activitatea în conditii diverse, determinate în mare măsura de:

- obiectul de activitate;

- caracterul muncii;

- obiectivele pe care şi le propun;

- modul de îndeplinire a acestor obiective;

- alţi factori specifici.

Datorită activităţilor specifice pe care le desfăşoară, indiferent de domeniul de activitate al organizaţiei în care funcţionează şi de nivelul ierarhic pe care se găsesc, persoanele descrise mai sus se numesc MANAGERI.

Managerii de succes se numesc LIDERI. În cartea lor, “Liderii” (1985), Warren Bennis şi Burt Nanus susţin că managerii îşi petrec cea mai mare parte a timpului în activităţi de rutină şi luarea unor decizii despre cum să facă ca lucrurile să meargă bine. Spre deosebire de acesţia, liderii utilizează viziunea şi raţiunea să facă bine ceea ce trebuie. Marii lideri îşi comunică viziunea angajaţilor şi se folosesc cu înţelepciune de puterea pe care o deţin pentru a-şi transforma ideile în practică. Liderii sunt devotaţi sarcinilor pe care le au de îndeplinit şi nu se gândesc la eşecuri.

Pentru orice organizaţie situaţia ideală este ca un număr tot mai mare de manageri să poată să fie consideraţi lideri. Cu toate că este important ca managerii să acţioneze eficient şi să-şi atingă obiectivele stabilite în scurt timp, managerii eficienţi trebuie să-şi asume responsabilităţi şi să aibă iniţiativă în urmatoarele direcţii:

1. Explorarea unor noi idei, metode, produse sau servicii;

2. Dezvoltarea de soluţii creative la vechile probleme;

3. Încurajarea angajaţilor de a munci eficient;

4. De a căuta succesul pe termen lung pentru organizaţiile în care îşi desfăşoară activitatea, pentru proprii angajaţi şi pentru ei înşişi.

Interes pentru activitatea desfaşurată de manageri în organizaţii a manifestat şi Henry Mintzberg care afirmă că există o diferenţă substanţială între ceea ce fac managerii şi ceea ce se spune în general că fac. Caracterul fragmentar al muncii manageriale conduce la ideea că managerul îndeplineşte mai multe roluri. Mintzberg identifică zece şi le grupează în trei domenii: interpersonal, informaţional şi decizional.

Rolurile interpersonale se referă la relaţiile pe care managerul le are cu ceilalţi. În această grupă sunt incluse rolul de reprezentant, de lider şi de legătură.

Managerul joaca rolul de reprezentant (simbolic) datorită autorităţii sale formale şi a poziţiei simbolice, reprezentând organizaţia. Ca lider, managerul îmbină nevoile organizaţiei cu cele ale subordonaţilor săi. În baza acestui rol, managerii direcţionează, coordonează, angajează şi motivează angajaţii. Rolul de legatură se referă la relaţiile pe orizontală, considerate relaţii foarte importante şi pe care managerul le are cu persoane din interiorul sau exteriorul organizaţiei.

Rolurile informaţionale fac referire la manager ca fiind un punct central în primirea, tratarea şi distribuirea informaţiilor. Sunt incluse aici rolul de monitor, distribuitor şi cel de purtător de cuvânt.

Rolul de monitor. Managerul este persoana cheie în ceea ce priveşte monitorizarea a tot ceea ce se întamplă în organizaţie referitor la informaţii din activităţile interne şi externe. Acest rol implică şi examinarea mediului şi adunarea de informaţii privind schimbările, oportunităţile şi alte aspecte ce pot afecta organizaţia.

Rolul de distribuitor presupune transmiterea de informaţii subordonaţilor.

Deseori, managerul trebuie să dea informaţii privind organizaţia unor persoane din exteriorul acesteia, asumându-şi astfel rolul de purtător de cuvânt.

Activitatea de luare a deciziilor este deosebit de importanta pentru un manager. In domeniul decizional, Mintzberg include rolul de intreprinzator, de factor de solutionare a perturbarilor, de factor de alocare a resurselor si de negociator.

Ca întreprinzator, managerul caută ca prin acţiunile lui să contribuie la creşterea performanţelor organizaţiei. El este cel care trebuie să decidă cu privire la mersul organizaţiei, el trebuie să iniţieze schimbarea şi să-şi asume un rol important în ceea ce trebuie realizat.

In calitate de factor de soluţionare a perturbărilor, managerul trebuie să ia decizii care decurg din evenimente imprevizibile şi care nu sunt sub controlul său. Abilitatea de a reacţiona la evenimente ca şi de a planifica activităţile, este o trăsătură managerială importantă.

Rolul de factor de alocare a resurselor este foarte important. Acest rol pune managerul în poziţia de a decide ce fel de resurse să aloce: financiare, umane, de natură materială a resurselor de timp şi a altor resurse. Prin aceste decizii managerul planifică timpul, programeaza munca şi autorizează acţiunile.