Managementul resurselor umane - comportament organizațional

I. CARACTERISTICILE OAMENILOR Pentru a putea gestiona în mod eficace forţa umană, este necesar să fie înţeleşi factorii care influenţează modul cum se comportă oamenii în mediul de muncă. În acest sens este necesar să ne raportăm la caracteristicile fundamentale ale fiinţei umane. Cele mai importante dintre acestea sunt:

1. diferenţele individuale - determinate de abilităţile, gradul de inteligenţă, personalitatea, formaţia şi provenienţa culturală, sexul şi rasa individului;

2. atitudinile - cauze şi moduri de manifestare;

3. influenţele asupra comportamentului - personalitatea şi atitudinile;

4. teoria atribuirii - cum ne formăm părerile despre oameni;

5. orientarea - abordările pe care le adoptă oamenii în mediul de muncă;

6. rolurile - rolurile pe care le joacă oamenii în cadrul activităţii de muncă.

1.1. Diferenţele individuale Oamenii se deosebesc între ei prin capacităţi, grad de inteligenţă, personalitate, pregătire şi provenienţă culturală. Mai mult decât atât, nevoile şi dorinţele indivizilor sunt şi ele diferite, adesea în mod fundamental, iar acest lucru le influenţează motivaţiile. Categoriile specifice în cadrul cărora pot să varieze caracteristicile personale au fost clasificate de Mischel după cum urmează: competenţele - capacităţile şi aptitudinile; noţiunile conceptuale - cadrul conceptual care guvernează modul în care percep oamenii mediul înconjurător; aşteptările - la ce au învăţat oamenii să se aştepte în privinţa comportamentului propriu si a comportamentului celorlalţi: valorile - ce consideră oamenii că este important; planurile autoimpuse - obiectivele pe care şi le stabilesc oamenii şi planurile pe care le fac pentru atingerea lor.

Capacitatea este însuşirea care face posibilă o acţiune. Capacităţile au fost analizate de Burt (1954) şi Vernon (1961), care le-au clasificat în două mari categorii:

- capacităţile verbale, numerice, de memorie şi raţionament;

- capacităţile de orientare în spaţiu şi mecanice, precum şi aptitudinile perceptuale (de memorare) şi motorii legate de executarea operaţiilor fizice, cum ar fi coordonarea între ochi şi mână şi dexteritatea mentală.

Clasificări alternative au fost propuse de:

- Thurstone - capacitatea de orientare în spaţiu, viteza de percepţie, capacitatea numerică, memoria, fluenţa în exprimare şi judecata deductivă;

- Gagne - aptitudini intelectuale, aptitudini cognitive (de înţelegere şi învăţare), aptitudini verbale şi motorii;

- Argyle - aptitudini de judecată raţională, aptitudini de creativitate şi aptitudini sociale.

Inteligenţa a fost definită ca fiind capacitatea de a rezolva probleme, de a aplica principii, de a face deducţii şi de a sesiza relaţii. Gradul general de inteligenţă, constă dintr-o serie de capacităţi mentale care îi oferă unei persoane posibilitatea de a executa cu succes o mare varietate de sarcini intelectuale care utilizează facultatea de a şti şi cea de a raţiona. O abordare alternativă a analizei inteligenţei a fost propusă de Guilford, care face distincţie între cinci tipuri de activitate mentală: gândire, rememorare, producţie divergentă (rezolvare a problemei care conduce la soluţii neaşteptate şi originale), producţie convergentă (rezolvare a problemei care conduce la singura soluţie corectă) şi evaluare. Personalitatea se referă la comportamentul individului şi la modul cum este organizat şi coordonat acest comportament când individul interacţionează cu mediul. Personalitatea poate fi descrisă în termenii trăsăturilor sau tipurilor de personalitate.