Managementul și analiza situațiilor

MANAGEMENT FINANCIAR. CONCEPT, FUNCŢII

1.1. Consideraţii generale

Managementul este unul din factorii esenţiali care explică de ce o ţară este bogată sau săracă. Managementul este o artă şi nu una oarecare, ci arta artelor pentru că pune în valoare talentele oamenilor. Din cele două definiţii rezultă că managementul are un pronunţat caracter uman. Conducerea înseamnă o reţea de oameni care lucrează împreună pentru a atinge obiectivele urmărite de către firme, fiecare structură a firmei îşi organizează şi conduce propriile afaceri cu singurul amendament că trebuie să-şi justifice rezultatele în faţa conducerii companiei din care face parte.

Condiţii noi în care se desfăşoară managementul firmelor din România:

1. Trebuie să facă faţă unui efort considerabil de adaptare la condiţiile pieţei. Acest efort de adaptare ridică probleme cu totul noi, complexe, greu de soluţionat;

2. Toate aspectele de management din cadrul firmei duc la 2 răspunsuri foarte clare:

• ce anume trebuie să facă firma pentru a fi profitabilă, competitivă ? acest răspuns nevenind din interiorul firmei, el trebuind căutat în afară.

• cum să facă ceea ce trebuie să facă ? acest răspuns vine din interior.

3. Activitatea se desfăşoară într-un pronunţat caracter de incertitudine şi riscuri. Această stare de lucruri derivă din faptul că firmele nu-şi mai pot programa activitatea în condiţiile de certitudine pentru că activitatea este influenţată de o mulţime de factori greu de stăpânit.

4. Asistăm la un nou comportament al oamenilor - performanţele managerilor se măsoară prin gradul de punere în valoare a performanţelor omului.

5. Marginalitatea cercetării ştiinţifice - managementul trebuie să găsească resurse financiare pentru promovarea cercetării.

6. Timpul înseamnă profit sau pierdere. De asemenea, timpul nu este al producătorului, este al clientului şi al băncilor.

7. Asistam la a treia dimensiune a dezvoltării sociale:

• dezvoltarea informaţională, care presupune o modificare raţională a comportamentului. Cunoaşterea înseamnă conştientizare, civilizaţie şi perspective şi managementul trebuie să aibă în prim-plan procesul de adaptare a resurselor umane la acest proces calificativ esenţial.

8. Restructurarea, atât globală cât şi secvenţială a întregii activităţi economice. Restructurarea este trecerea de la organizarea piramidală la organizarea orizontală, la construirea de structuri plate, autonome, stimulative.

9. Globalizarea activităţii economice - economia mondială are tendinţe să devină un stat, un sistem în care elementele sistemului se condiţionează tot mai puternic de la o zi la alta.

Cerinţe la care trebuie să răspundă:

1. Atât firma cât şi oamenii se pot legitima şi aprecia, salariza şi stimula numai în raport cu valoarea adăugată.

2. Să situeze ca obiective prioritare ale firmei intre alţi indicatori de performanţă următorii: productivitatea muncii, investiţiilor, gradul de absorbţie al pieţei, inovarea, valoarea adăugată, succesul în concurenţă şi gradul de eliminare a punctelor slabe ale firmei.

3. Utilizarea unor pârghii şi mijloace adecvate de stimularea personalului, factorii care stimulează oamenii fiind:

- Atribuirea de responsabilitate;

- Delegarea de autoritate;

- Salariul;

- Stimularea salariatului de a-şi forma o carieră;

- Ambiţia;

- Crearea posibilităţii ca salariatul să-şi formeze un renume;

- Gradul de siguranţă pe care îl garantează firma;

- Politica de cadru a firmei;

- Premierea;

- Aranjarea orarului de lucru cu interesele salariaţilor;

- Utilizarea raţională a factorilor geografiei.

1.2. Conceptul de management financiar

Teoria financiară cunoaşte o mulţime de definiţii a activităţii şi a managementului financiar ca ştiinţă. Activitatea financiară este un punct de tangenţă între sursele de mijloace ale întreprinderii şi utilizarea lor. Activitatea financiară cuprinde procesul de elaborare şi implementare a deciziilor financiare în cadrul întreprinderii. Managementul financiar poate fi privit ca un ansamblu de măsuri şi activităţi în cadrul unei organizaţii, care în conformitate cu obiectivele puse contribuie la dirijarea fluxurilor financiare.

Managementul financiar în cadrul întreprinderii este responsabil de obţinerea şi utilizarea fondurilor băneşti într-o manieră care să ducă la maximizarea valorii firmei.

Iar principalul indicator al succesului întreprinderii este maximizarea continuă a valorii întreprinderii şi implicit a avuţiei proprietarilor ei.

Altfel spus această practică include toate activităţile îndreptate spre gestiunea cu finanţele, determinate de scopurile şi structura întreprinderii.

Iar rolul gestiunii financiare este de a fi un intermediar între firmă şi pieţele de capital, unde se află principalele surse de bani, de a asigura continuitatea activităţilor firmei.

Gestiunea financiară asigură procurarea banilor necesari de pe pieţele de capital, dirijează procesul de investire a acestor bani în active pe termen lung şi active curente, care apoi generând fluxuri pozitive de bani trebuie să asigure rambursarea împrumuturilor, plata dividendelor şi dobânzilor, şi sursele necesare pentru dezvoltare.

Domeniul de studiu al managementului financiar cuprinde principalele teorii ale finanţelor moderne, compartimentele analitice ale contabilităţii (analiza stării financiare a întreprinderii, analiza şi gestiunea creanţelor etc.) şi compartimente ale teoriei gestiunii corporaţiilor. Managementul financiar se prezintă ca o sinteză a finanţelor, managementului firmei şi contabilităţii.

Managementul financiar în cadrul întreprinderii se bazează pe dirijarea activelor şi pasivelor întreprinderii. Deosebim gestiunea financiară, pe termen scurt, a activelor şi pasivelor curente şi gestiunea financiară pe termen mediu şi lung, a activelor şi pasivelor permanente.

Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiect asigurarea echilibrului financiar între nevoile de active curente şi sursele pentru finanţare (interne sau atrase, proprii sau împrumutate). Gestiunea financiară pe termen scurt urmăreşte optimizarea gestiunii stocurilor, creanţelor comerciale, a investiţiilor financiare pe termen scurt, a numerarului în vederea creşterii gradului lor de rentabilitate şi de lichiditate, în condiţii de minimizare a riscului. De asemenea, se urmăreşte prolongarea scadenţelor la datoriile curente şi reducerea costului împrumuturilor prin arbitrajul între mai multe surse de împrumut: bancar, comercial, de factoring etc.