Mecanisme de planificare, control și decizie în companiile multinaționale - SC Dacia SA

I. Concepte teoretice

O societate transnaţională reprezintă o firmă care si-a extins activitatea economico-financiară dincolo de graniţele ţării de origine. Ea alcătuieste un vast ansamblu la scară internaţională format dintr-o societate principală - firma mamă si un număr de filiale, adică de firme dependente faţă de societatea principală, implantate în diferite ţări.

Ele s-au afirmat, în primul rând, în ţările dezvoltate ca economie de piaţă, multe ajungând să aibă o forţă economică mai mare decât a unui stat-naţiune. Astăzi, societăţile transnaţionale influenţează direct evoluţia economiei mondiale, iar la baza apariţiei lor se află investiţiile directe externe de capital. Acestea au ca strategii de crestere:

• strategia internă

• cresterea externă: - fuziune

- absorbţie

- participarea (achiziţionarea unei părţi a capitalului altei firme)

1. Procesul planificării

Pentru managementul oricărei companii, procesul planificării reprezintă elementul primordial deoarece el face legătura între o situaţie prezentă si un scop urmărit de intreprindere. Pentru atingerea acestuia, compania are nevoie de o anumită organizare, de o anumită forţă de muncă ce trebuie coordonată într-un anume fel si de anumite forme de control; în concluzie, planificarea reprezintă prima sarcină a unui manager.

Într-o companie procesul de planificare este un proces complex si logic care se desfăsoară la toate nivelurile, începând cu cele care reprezintă conducerea superioară a firmei. Planificarea are în vedere si aspectul în care se desfăsoară activitatea firmei deoarece joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea companiei. Se va lua în calcul: guvernele ţărilor gazdă, ratele de schimb, competiţia firmelor locale, diferenţele legislative si nu în ultimul rând diferenţele culturale.

Exista doua forme principale de planificare: - strategica

- planul de afaceri

- Planificarea strategică

Planurile strategice reprezintă cea mai importantă categorie de planuri în cadrul firmei si au misiunea strategică a companiei, prin ele realizându-se întreaga strategie a firmei. Planificarea strategică reprezintă în fapt o planificare pe termen lung, ea putând fi realizată pentru perioade de circa 15-20 de ani.

- Planul de afaceri

Spre deosebire de celelalte planuri obisnuite, care au rolul doar de orientare a activităţii companiei, planul de afaceri reprezintă si un instrument de prezentare a acestei afaceri către eventualii investirori. În general, un plan de afaceri se elaborază în cazul lansării unui proiect nou sau a înfiinţării unei firme noi si face parte din categoria planurilor strategice.

2. Procesul de control

Funcţia de control implică în primul rând asigurarea că planurile întreprinse de companie sunt implementate correct. In al doilea rând, controlul verifică dacă rezultatele obţinute în urma implementării corespund standardelor stabilite. În plus, în urma controlului se pot anticipa o serie de probleme care pot apărea si care nu au fost luate în calcul în planificarea anterioară.

Datorită complexităţii activităţilor sale, controlul într-o companie multinaţională devine una din cele mai importante funcţii din cadrul acesteia.

Ralizarea unui control eficient presupune urmărirea a patru etape fundamentale:

- Stabilirea standaredelor

Reprezintă primul pas în realizarea procesului de control. Pentru a putea evalua rezultatul unei activităţi avem nevoie de un standard în funcţie de care acest rezultat obţinut este considerat bun sau rău.

- Măsurarea performanţelor

In care se stabilesc tehnicile care vor fi folosite în funcţie de obiectivul controlat, iar apoi cuantificate.

- Compararea performanţelor cu standardele

Reprezintă etapa în care are loc practic evaluarea rezultatelor obţinute. În urma acestei evaluări se poate constata dacă realizările sunt mai aproape sau mai departe de standardele stabilite.

- Evaluarea performanţelor si luarea unei decizii

In această fază managerul trebuie să ia decizia de a acţiona. Dacă rezultatul coincide cu standardul atunci înseamnă că decizia va fi de continuare conform planului iniţial. Dacă diferenţa între rezultate si standarde este însă mare, managerul are de optat între două decizii: fie luarea unor măsuri pentru apropierea rezultatelor de standarde, fie modificarea standardelor.