Obiective Strategice pentru Perfecționarea Managementului Bancar - cu Aplicații la Banca Comercială Română

I. SISTEMUL BANCAR

I.1. CONCEPT, STRUCTURĂ, FUNCŢII, ROL

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare, care funcţionează într-o ţară, răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice.

În general, sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde:

- cadrul instituţional – format din banca centrală (cu rol de coordonare şi supraveghere), bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora;

- cadrul juridic – format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară.

Cunoscând diversitatea de bănci, care operează într-un sistem bancar modern şi performant, este interesant de cunoscut care sunt criteriile conform cărora acestea sunt clasificate şi tipurile în care sunt împărţite. Trebuie evidenţiat faptul că fiecare criteriu de clasificare reflectă o anumită specializare.

Cu toate, că, aparent, modul de clasificare şi criteriile par a fi aceleaşi în sistemele bancare din diferite ţări, apar unele nuanţe în modul de abordare a acestei probleme, şi, deci, particularităţi în definirea unui anumit tip de bancă.

În literatura de specialitate şi practica bancară internaţională, se întâlnesc, în principal, următoarele tipuri de bănci:

- bancă centrală – instituţie bancară, aflată în fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere şi organizare a relaţiilor monetar-financiare ale unui stat, atât pe plan intern, cât şi în relatiile cu alte sisteme monetare (rolul şi funcţiile acestui tip de bancă au fost discutate într-o sesiune anterioară);

- bancă comercială – denumire generică, dată celorlalte bănci (altele decât banca centrală).

În principiu, băncile comerciale îşi desfăşoară activitatea atât pe plan intern, cât şi internaţional. Activitatea lor este diversă şi se anexează, în principiu, pe: atragerea depozitelor şi acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operaţiuni valutare pentru persoane fizice şi juridice, plasamentul fondurilor, finanţarea schimburilor comerciale externe.

Băncile comerciale sunt foarte diversificate, ele putând fi diferenţiate după tipul operaţiunilor sau sfera teritorială de cuprindere.

De aceea, adesea, specialiştii asociază denumirea de bancă comercială, unui termen care îi defineşte specificul. Astfel, sunt bănci universale şi bănci specializate.

- bănci universale – sunt denumite acele bănci comerciale care efectuează toate operaţiunile bancare şi care nu îşi limitează activitatea la anumite sectoare (la noi, societăţile bancare sunt, prin lege, bănci universale).

- bănci specializate – este denumirea generică pentru a desemna băncile comerciale sau instituţiile de tip bancar, care, de regulă, alături de operaţiuni bancare de bază, dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un anumit tip sau într-un anumit domeniu.

În continuare, vor fi prezentate câteva tipuri de bănci comerciale specializate.

- bancă agricolă – acordă credite şi alte facilităţi financiare şi de plata unităţilor agricole, pentru cumpărarea de terenuri şi utilaje agricole, îngrăşăminte etc.

- bancă de investiţii – acordă credite pe termen mediu şi lung, întreprinderilor industriale (uneori şi din alte ramuri economice), de regulă pentru investiţii, procurându-şi fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai îndelungate decât cele obişnuite.

- bancă ipotecară – acordă împrumuturi pe termen lung garantate cu o ipotecă asupra imobilelor deţinute de debitori.

- bancă de export-import – creditează, pe diferite termene, producătorii/ex-portatorii autohtoni, pentru a-i sprijini în activitatea de promovare a produselor ţării respective pe pieţele externe; garantează creditele externe, efectuează operaţiuni de casă în favoarea importatorilor şi exportatorilor.

- bancă internaţională (privată) – bancă comercială cu numeroase sucursale în alte ţări şi pentru care operaţiunile externe joacă un rol important, dacă nu chiar preponderent. Termenul de bancă internaţională este utilizat şi pentru instituţii financiar-bancare interguvernamentale al căror capital provine din două sau mai multe ţări şi a acăror activitate specifică desfăşurându-se la nivel internaţional sau mondial depăşeşte graniţele unei ţări (de exemplu, Banca Reglementelor Internaţionale, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Banca Mondială etc.). Această precizare este făcută pentru a delimita sensul utilizării termenului de bancă internaţională în funcţie de mediul economic în care acţionează.

- băncile de depozit – realizează cea mai mare parte a activităţii lor pe plan intern prin atragerea de depozite şi acordarea de credite financiare şi persoanelor private. În Franţa, băncile comerciale se numesc bănci de depozit. În SUA şi Germania aceste bănci se ocupă şi de emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare şi acordarea de credite având drept gaj hârtiile de valoare.