Ofertă de produse și servicii pentru persoane fizice a BRD SG - studiu de caz - acordarea unui credit ipotecar unei persoane fizice

Scurta prezentare a istoriei activitatii bancare si a bancilor comerciale din Romania

Primele dovezi ale desfaşurãrii unei activitãti bancare au fost descoperite între anii 1786-1855, reprezentând 55 de plãci de piatrã, gãsite într-o zonã de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane si conţin detalii referitoare la contractul privind înfiiţarea unei institutii bancare. Clauzele principale se refereau la faptul ca bãncile ofereau împrumut în numerar si percepeau dobânzi.

În epoca moderna, primele încercari de creare a unei bãnci au avut loc la începutul secolului al XIX-lea.

În anul 1861, a fost ridicatã problema creãrii unei Bãnci Naţionale de cãtre I.C. Brãtianu, care, în discursul sau rostit în Camerã în ziua de 10 ianuarie, a afirmat cã : “atâta timp cât nu avem o bancã naţionala nu vor dispare crizele financiare din ţarã”.

Cuvântarea din 10 ian 1861 a lui I.C.Bratianu nu a ramas farã ecou. In februarie 1861 Manolachi Costache Epureanu , preşedinte al Consiliului de Miniştri si Ministru de Finanţe a publicat in Monitorul Oficial un proiect de lege pentru înfiinţarea unei bãnci (naţionale) de scont si circulaţie, cu un capital de 12 milioane lei vechi din care 3 milioane sa fie subscris de stat, iar restul de 9 milioane de cãtre particulari Proiectul nu a fost votat, deoarece, Guvernul Manolaci Cosatachi a demisionat.

In 1864 a fost fondata Casa de Depuneri si Consemnatiuni.Aceasta institutie a avut un rol foarte important pana la crearea Bancii Nationale a Romaniei, in 1880, intrucat a fost principala banca de emisiune de pe teritoriul „Principatelor Unite”.

In perioada urmãtoare au avut loc tot felul de proiecte si încercãri , mai ales din cercuri strãine, in vederea organizãrii unei bãnci de scont şi de circulaţie.

La 27 feb 1880 „Guvernul I.C. Bratianu” a depus in Camera proiectul unei banci nationale care trebuia sa ajute economia nationala mai mult ca oricare alta institutie. La 17 apr. 1880 , proiectul depus de ministrul de finante I.C. Bratianu , a devenit Legea prin care se statorniceau normele de organizare a Bancii Nationale a Romaniei, care urma sa-si inceapa activitatea la 1 iulie 1880. Acest moment important a fost caracterizat de Stefan Zeletin ca „cel mai de seama eveniment in dezvoltarea burgheziei romane moderne, metropola capitalismului nostru bancar”.

B.N.R. este cea mai importanta banca infiintata in acea perioada, care, din punct de vedere organizatoric a fost conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei. Acesta a fost inceputul dezvoltarii unui sistem bancar nou si modern.

Infiintarea Bancii Nationale a Romaniei a creat premisele pentru aparitia si a altor banci si pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc.

La 1 ian 1901 BNR devine institutie cu caracter privat , statul iesind din asociatie.

La sfarsitul secolului al XIX- lea a inceput sa se fac simtita o puternica centralizare a capitalului bancar in Romania. In acea perioada, unele case bancare sau asociatii bancare aparute anterior , dar care in contextul nou nu dispuneau de suficient capital financiar, si-au schimbat statul juridic sau au fost absorbite de altele.

In perioada primului razboi moandial s-a intensificat activitatea bancara in Romania, ca rezultat al neutralitatii Romaniei. In acea perioada au aparut oportunitati noi de comert cu toate partile implicate in conflict. Nivelul ridicat al comerului a adus beneficii sistemului bancar.

Dupa primul razboi mondial, numarul bancilor din Romania a continuat sa creasca pana la criz economica din perioada 1929 – 1933 Aceasta perioada de depresiune a determinat falimentul multor banci. Guvernul Romaniei din acea perioada a trebuit sa intervina pentru contracararea efectelor crizei economice, bancare si monetare. Gvernul a adoptat o serie de politici de conducere si control in vederea acordarii ajutorului necesar revigorarii sistemului bancar.

Politicile adoptate au contribuit la salvarea bancilor mai mari, dar, din cele 1204 banci existente in 1934 , circa 600 au fost lichidate sau au fuzionat.

In anii `40 sistemul bancar romanesc a fost dominat de 6 banci principale: Banca Romaneasca, Banca de Credit Romana, Banca Comerciala Romana, Banca Comerciala Italiana si Romana si Societatea Bancara Romana. Aceste bancia realizau 50% din totalitatea operatiunilor bancare.

Pana in 1947 sistemul bancar romanesc a cunoscut o dezvoltare remarcabila. Bancile detineau resurse importante si funnctionau conform standardelor iunternationale; personalul bancar era format din specialisti formati in conditii de concurenta si standarde profesionale foarte ridicate, asa cum erau stabilite de Banca Nationala.

Dupa anul 1947 sistemul bancar a fost restrans datorita trecerii la economia de comanda si intrarii Romaniei in zona de influenta sovietica.

Pana la sfarsitul anului 1989, sistemul bancar romanesc oferea un numar limitat de servicii si produse bancare. In anul 1989 in Romania existau 4 banci : Banca Nationala a Romaniei, Banca Romana de Comert Exterior, Banca de Investitii si Banca Agricola la care se mai adauga Casa de Economii si Consemnatiuni.

Dupa 1989 Romania a fost martora multor schimbari economico-sociale, iar trecerea la o economie de piata a determinat cresterea numarului de agenti economici.

Reforma sistemului bancar romanesc a inceput in anii 1990 – 1991 , prin elaborarea si abordarea unei noi legislatii bancare care sa stabileasca cadrul de organizare si functionare al bancii centrale si a al bancilor comerciale.

Sistemul bancar din Romania este structurat pe 2 nivele respectiv o banca centrala si institutiile financiare carora, pri lege, li s-a acordat statutul de banci comerciale.

B.N.R este banca centrala a tarii , institutia de emitere de moneda a statului Roman. Prin noile reglementari, B.N.R. incearca sa creeze un sistem bancar modern si, in acelasi timp, sa-si indeplineasca rolul de banca centrala.

In Romania zilelor noastre, bancile comerciale functioneaza conform legii privind societatile comerciale, legii privind activitatea bancara si pe baza licentei emisa de B.N.R.