Optimizarea resurselor în managementul proiectelor folosind instrumentul solver din Microsoft Excel

CAPITOLUL I

1.1 TEMA PROIECTULUI

Să se rezolve o problemă de optimizare a deciziilor care are ca scop minimizarea costurilor folosind instrumentul solver din Microsoft Excel.

1.2 INTRODUCERE

Problemele manageriale în care decidentul poate aloca doar o cantitate limitata de resurse mai multor activitati se pot rezolva cu setul de instrumente si metode puse la dispozitie de programarea matematica, din care cea mai utilizata este programarea liniara.

Aceasta din urma impune anumite reguli pe care decidentul trebuie sa le respecte:

- existenta unui set de variabile masurabile pentru care se cauta valoarea optima;

- construirea unui set de restrictii cu aceste variabile care, în cazul decizional, sunt variabile de decizie, care sunt de fapt relatii de egalitate sau inegalitate fata de anumite valori;

- o functie obiectiv care reprezinta o relatie matemetica liniara între variabilele de decizie si rezultatul scontat a carei valoare trebuie minimizata sau maximizata; crearea legaturilor între elemente realizata cu ajutorul relatiilor matematice numite ecuatii, în care apar si coeficienti.

Un manager vrea să aleagă acel curs al activităţii sale care va fi cel mai performant în atingerea scopului firmei sale. În judecarea eficienţei diferitelor decizii posibile, trebuie să se folosească anumite criterii pentru măsurarea performanţei activităţii în discuţie. Este indicat să se urmărească etapele:

1. Stabilirea criteriului de eficienţă

2. Selectarea unei mulţimi de alternative posibile

3. Determinarea unui model care să fie folosit şi a valorilor parametrilor

procesului

4. Determinarea alternativei care optimizează criteriul stabilit la etapa 1.

Deoarece problemele lumii reale devin extrem de complicate este necesar să se facă o abstractizare şi o simplificare a realităţii într-un model.

Să considerăm de exemplu problema planului de productie al unei societati. Este necesară culegerea de informaţii privind timpul pentru fabricare unor produse suplimentare, influenţa asupra costurilor. Decidentul poate hotărî să considere în mod deosebit şi în detaliu toate celelalte potenţiale folosite în această perioadă şi în perioadele viitoare.

Dacă decidentul adoptă strategia colectării tuturor informaţiilor înainte de a acţiona, atunci nici o acţiune nu va avea loc. Mintea umană nu poate considera toate aspectele empirice ale problemei. Anumite atribute ale problemei trebuie ignorate ca să se poată lua o decizie. Decidentul trebuie să identifice factorii cei mai relevanţi pentru problemă. Abstracţia şi simplificarea sunt paşi necesari în rezolvarea oricărei probleme.

După ce decidentul a identificat factorii critici ai problemei concrete pe care o are de rezolvat, aceştia trebuie combinaţi în mod logic formând astfel modelul. Un model este reprezentarea simplificată a problemei reale. Prin modelare, fenomenului natural complex i se reproduce comportarea esenţială cu mai puţine variabile şi care sunt legate între ele mai simplu. Avantajele unui model simplu sunt:

1) economia de timp de concepere

2) poate fi înţeleasă realitatea de către decident

3) dacă este necesar, modelul poate fi modificat repede şi eficient.

Tehnica abordată pentru descrierea şi stabilirea legăturilor variabilelor selectate depinde de natura variabilelor. Dacă variabilele pot fi date în reprezentare cantitativă atunci modelele matematice sunt cele mai indicate. Matematica împreună cu calculatoarele moderne fac posibilă rezolvarea problemelor care cer modele de mare complexitate şi atunci când analiza cantitativă se poate aplica ea facilitează procesul de luare a deciziilor.

În luarea unei decizii, se stabileşte criteriul de decizie, se selectează alternativele, se construieşte un model, se evaluează alternativele folosind modelul apoi se selectează cea mai bună alternativă.

Un model este o abstracţie şi o simplificare a unei probleme reale, încorporând ideal elementele esenţiale şi relaţiile din problema reală. Rezolvarea unui model înseamnă obţinerea concluziilor logice care rezultă,

concluzii ce constituie un ghid efectiv în luarea deciziei dacă modelul este proiectat şi rezolvat corect. Luarea deciziei implică informaţia cantitativă obţinută din model cu judecarea intuitivă a factorilor calitativi.