Particularități ale managementului resurselor umane în instituții publice

1. Functionarul public, concept, tipologie

În general, în administraţia de stat persoanele care deţin funcţii publice poartă denumirea generică de funcţionari publici.

Funcţionarul public este o persoană care, în conformitate cu dispoziţiile actelor normative, este numită de autoritatea publică competentă sau aleasă potrivit normelor legii şi investită în mod legal cu atribuţiile funcţiei sale, prestând în mod permanent o activitate, cu scopul de a asigura funcţionarea continuă a unui serviciu public.

Din punctul de vedere al competenţei decizionale, stabilită de lege, funcţionarii publici pot fi grupaţi astfel (vezi figura nr. 5: Tipuri de funcţionari publici):

- Funcţionari de decizie;

- Funcţionari care participă la pregătirea deciziilor;

- Funcţionari care participă la executarea deciziilor.

Tipuri de funcţionari publici

Funcţionarii de decizie sunt aceia care deţin funcţii publice de conducere în sistemul administraţiei publice centrale de specialitate, în administraţia publică locală sau în unele compartimente organizatorice ale acestora, cum ar fi: direcţiile generale, direcţiile, serviciile etc.

La aceştia se adaugă reprezentanţii aleşi sau numiţi care deţin funcţii de conducere: miniştrii, prefectul, primarul în localităţi, precum şi unii conducători ai compartimentelor organizatorice ale administraţiei publice centrale şi locale care au anumite atribuţii, competente decizionale şi responsabilităţi.

Funcţionarii care participa la pregătirea deciziilor sunt, de asemenea, stabiliţi de lege şi îşi desfăşoară activitatea în diferite compartimente organizatorice precum acelea de studii şi documentare administrativa. O categorie distincta o formează reprezentanţii aleşi.

Funcţionarii care participa la executarea deciziilor administrative sunt titulari de posturi, funcţii publice de execuţie din instituţiile publice. Principala sarcina a acestora este de a aplica şi/sau de a urmări executarea deciziilor administrative, astfel încât interesul general şi nevoile persoanelor fizice şi juridice să fie satisfăcute.

2. Pregatirea profesionala a functionarilor publici

Fără îndoiala ca personalul care şi desfăşoară activitatea în sistemul administraţiei de stat trebuie să aibă o anumita pregătire, deoarece eficienta serviciilor publice este determinata şi de nivelul de pregătire a funcţionarilor publici implicaţi în desfăşurarea proceselor de management şi de execuţie.

Este evidenta necesitatea efectuării unor schimbări majore în statutul funcţionarului public. Astfel, funcţionarul public cu funcţie publică de conducere trebuie să devină un manager public cu următoarele categorii de competente:

-Competenţa profesionala;

-Competenţa managerială;

-Competenţa politică;

-Competenţa etică.

Competenta este capacitatea unei persoane de a realiza, în mod corespunzător şi cu eficienta maxima, sarcinile care îi revin. Competenta este cea care generează performanţa, respectiv productivitatea şi eficacitatea. De altfel, performanţa unui manager public se reflecta în performanţa instituţiei publice pe care o conduce.

De altfel, competenţa profesionala se îmbina în mod armonios cu competenţa manageriala, respectiv capacitatea unui funcţionar de a conduce un grup de persoane, un domeniu distinct, o instituţie publică sau un sistem format din mai multe instituţii specializate.

Pentru funcţionarii publici cu funcţii de conducere, care trebuie să acţioneze ca manageri publici, sunt necesare câteva calităţi esenţiale indiferent de profesia lor de bază, nivelul ierarhic pe care se situează, respectiv specificul activităţii.

Specialiştii englezi şi americani consideră ca definitorii pentru un manager public de succes sunt:

- Tripla profesionalizare: economică-managerială, juridică şi psihosociologică;

- Competenţa managerială;

- Competenţa politică.