Particularități ale selecție resurselor umane la SC Conarg SA

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1. Conceptul de management al resurselor umane

Cu toata diversitatea de opinii, marea majoritate a specialistilor în domeniu considera ca managementul resurselor umane, ca orice alt domeniu stiintific, este rezultatul cercetarii specializate si se înscrie pe traiectoria deja cunoscuta, a unei evolutii si diversificari, relativ rapide, în numeroase domenii de activitate.

Prin urmare, desprinzându-se de managementul general, managementul resurselor umane s-a diferentiat si s-a autonomizat, restrângându-si problematica sau obiectul de studiu si, în consecinta s-a specializat, având în prezent un loc bine precizat în cadrul managementului general.

Pornind de la un domeniu deja conturat, cel al managementului general, împrumutând de la acesta, nu fara dificultate, unele concepte sau metode de investigare si chiar limbaje de exprimare sau chiar analogii de procese, managementul resurselor umane îsi proiecteaza obiectivul de studiu, îsi traseaza sau delimiteaza propria frontiera, astfel încât realitatile organizatiei sa fie tratate potrivit scopurilor urmarite. Mai mult, managementul resurselor umane îsi dovedeste tot mai pregnant valabilitatea stiintifica si deosebita utilitate practica.

În teoria traditionala a întreprinderii, salariatii erau priviti prin prisma modului în care acestia executau, în mod "disciplinat" anumite operatii prestabilite, puneau în miscare masini si dispozitive tehnologice sau îndeplineau unele activitati. Asa au aparut si conceptele folosite, din pacate, si astazi, de "forta de munca" sau "mâna de lucru". Ceea ce interesa, era capacitatea acestora de a pune în opera, conform regulilor, deciziile conducatorilor.

Conceptul de forta de munca era definit ca fiind "totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale pe care omul le utilizeaza în procesul obtinerii bunurilor si serviciilor". Asa a aparut îndeosebi în regimurile totalitare, de sorginte marxista, împartirea muncii în "munca productiva" si "creatori de bunuri materiale" si "munca neproductiva" si "personal neproductiv", care erau de regula, asociati cu acei oameni care desfasurau activitati de natura intelectuala. Orice actiune de perfectionare a "fortei de munca" viza în mod direct capacitatea de a munci mai bine, mai mult, de a executa mai multe operatii. Conceptul de forta de munca era folosit întotdeauna la singular si desemna ansamblul, masa. Niciodata individul, cu personalitate, nevoi, comportament si viziuni specifice, nu intra în obiectivele conducatorilor.

Managementul resurselor umane presupune îmbunatatirea continua a activitatii tuturor angajatilor în scopul realizarii misiunii si obiectivelor organizationale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesita drept conditie primordiala ca fiecare manager sa constituie un model de atitudine comportamentala. În acest sens managerul trebuie sa preia responsabilitatea procesului, sa se implice în fiecare actiune, sa discute personal cu angajatii si sa recompenseze rezultatele bune.

Actiunile managerilor iau în considerare fiecare salariat, ca o individualitate distincta, cu caracteristici specifice. Aplicarea cu succes a managementului