Piața produselor electrice și electrocasnice din România

Introducere

În condiţiile de piaţă actuale caracterizate printr-o concurenţă puternică, modernitate, progres tehnologic etc., este foarte important pentru orice întreprindere să-si promoveze cat mai bine produsele in scopul informării publicului, vizând în primul rând fidelizarea clienţilor săi.

În ultimele două decenii s-au conturat noi aspecte specifice activităţii comerciale, unul dintre acestea fiind promovarea unor noi modalităţi de dialogare cu publicul si, în general, o perfecţionare continuă a sistemului de relaţii comerţ-consumatori.

O firma utilizează promovarea spre a contribui cu ajutorul ei la diferenţierea produselor sale, pentru a convinge clienţii să ofere mai multe informaţii în procesele decizionale de cumpărare.

Pieţele operează adesea sub imperiul concurenţei imperfecte, caracterizate prin diferenţierea produselor, comportamentul emoţional al cumpărătorilor, lipsa de informaţii asupra pieţei. Tocmai din aceste motive promovarea este esenţială.

Deoarece vânzările unei întreprinderi depind de două categorii de clienţi – cei noi şi cei vechi, obişnuiţi – este mult mai dificilă şi costisitoare atragerea de clienţi noi decât păstrarea celor vechi, iar secretul păstrării clientelei constă în satisfacerea nevoilor acesteia.

Pentru a avea succes firmele trebuie să pună în centrul atenţiei clientul deoarece un client fidel poate reprezenta un adevărat capital al firmei pe viitor.

Atragerea clienţilor şi fidelizarea lor nu este o activitate exclusivă a compartimentului de marketing sau a celui comercial, ci dimpotrivă, toate compartimentele întreprinderii şi angajaţii ei trebuie să alcătuiască o echipă unită al cărei obiectiv este elaborarea şi implementarea unui sistem de satisfacere a consumatorilor prin valoarea creată.

Capitolul I. Piaţa produselor electrice si electrocasnice din România

1.1. Concurenţa pe piaţa produselor electrice si electrocasnice

Piata internă

Faţă de anul 2002, considerat un an bun, numărul aparatelor vândute în 2004 a fost substanţial mai mic, constatându-se o scădere a potenţialului de absorbţie al pieţei cu 18%.

De asemenea, în 2005 piaţa aparatelor frigorifice a marcat o nouă scădere, cu 9,5% faţă de 2004, iar în termeni valorici cu peste 40% în raport cu 2002.

Concomitent, ponderea aparatelor importate, în totalul vânzărilor s-a dublat, ajungând de la 28% în 2000, la 57% în anul 2004.

Anul 2006 a marcat totuşi un uşor reviriment al pieţei, speculat însă în egală măsură şi de către importatori, concurenţii firmei Arctic.

Producţia autohtonă de aparate frigorifice este dominată de către Arctic, constatându-se totuşi în ultimii 5 ani o scădere accentuată a acesteia de la aproximativ 450 000 de bucăţi în 2000, la doar 361 000 de bucăţi în 2005, acest an marcând o stabilizare a pieţei analizate. În anul 2007 producţia firmei Arctic se ridica la 325.000 de bucăţi, destinate pieţei româneşti.

Factorii principali ai erodării poziţiei firmei Arctic sunt pe de-o parte concurenţa reprezentată de produsele noi din import şi în al doilea rând de influenţa produselor second-hand. Importurile de produse noi şi second-hand s-au dublat în decurs de 4 ani, ajungând ca de la 27% în 2002, să depăşească în 2005 şi 2006 50% din totalul pieţei, atât cantitativ cât şi valoric , dar scade până la 46% in 2007.

O dată cu creşterea importurilor, sectorul a devenit şi mai competitiv; firme concurente precum Electrolux sau Whirlpool şi-au mărit influenţa asupra pieţei, ajungând să deţină împreună peste 35% din piaţa aparatelor frigorifice la sfârşitul lui 2007.

În acelaşi timp, produsele second-hand reprezintă un factor suplimentar de presiune concurenţială în sectorul studiat, estimările privind incidenţa acestora ajungând la 80.000 de bucăţi vândute anual în România. Este evident că în aceste condiţii, producătorul autohton Arctic, împreună cu concurenţii săi importatori au tendinţa de a constitui un front unit de contracarare a proliferării produselor substitute second-hand, prin limitarea importurilor acestora, prin campanii de informare privind standardele de securitate în exploatare, utilizarea agenţilor frigorifici ecologici si alte elemente ţinând de fabricare si calitate, ridicând practic anumite bariere la intrarea în sector.

Între anii 2002 şi 2005 se remarcă un alt fenomen negativ la nivelul pieţei de aparate frigorifice, anume scăderea destul de importantă (43%) a valorii vânzărilor pe piaţă, asa cum se poate vedea în figura 1.2. Corelaţia evidentă între această diagramă si cea care prezintă evoluţia pieţei volumice a aparatelor frigorifice este aceea că scăderea numărului aparatelor vândute a afectat, cum era de aşteptat valoarea vânzãrilor în sector, însă într-o măsură mult mai mare; ritmurile celor două serii au evoluat în corelaţie negativă: scăderea cantitativă (cu 18%) a determinat o diminuare valorică mult mai accentuată (cu 43%) a sectorului analizat.

Principalele motive ale comprimării valorice trebuie căutate în rivalitatea intensă între competitori, ceea ce a degenerat în perioada menţionată într-un război al preţurilor şi, pe de altă parte, în diminuarea preţurilor de vânzare pe produs, atât la produsele Arctic, cât şi la cele de import.