Politici și Tehnici Bancare de Investiții

POLITICI SI TEHNICI

BANCARE DE INVESTIŢII

CONŢINUTUL INVESTIŢIILOR BANCARE

O investiţie înseamnă achiziţionarea unui activ despre care se presupune că va aduce în viitor un profit. Decizia celor care au numerar sau alte forme de proprietate de a investi necesită (a) existenţa cunoştinţelor despre alternativele de a investi şi (b) dezvoltarea unor abilităţi necesare pentru a evalua aceste alternative investiţionale.

O discuţie referitoare la investiţii cere mai întâi o prezentare a activelor de pe pieţele financiare.

Există două astfel de tipuri de active:

• active reale (ca valorile imobiliare, metalele preţioase etc.);

• active financiare care sunt:

- creanţe directe de capital (acţiuni, garanţii, opţiuni);

- creanţe indirecte de capital (printr-o companie de investiţii);

- creanţe creditor oferite de instituţii financiare;

- creanţe creditor oferite de piaţa financiară (piaţa monetară şi titlurile de pe pieţele de capital).

Atributele activelor care afectează luarea deciziilor privind tranzacţiile de pe pieţele financiare sunt:

• lichiditatea, respectiv capacitatea de a transforma activul în numerar rapid fără o schimbare semnificativă a preţului faţă de preţul curent de pe piaţă

• vandabilitatea, adică abilitatea de a revinde un activ, fără a fi nevoie de prea mult timp (de obicei, activele cu un grad mare de lichiditate sunt şi foarte vandabile).

Piaţa financiară este piaţa unde au loc toate tranzacţiile ce implică un utilizator de fonduri şi un furnizor de fonduri. Funcţia principală a unei pieţe financiare este de a lega cumpărătorii de vânzători, astfel încât să apară necesitatea tranzacţiei.

Pieţele financiare, luând în considerare modul în care utilizatorii de capital obţin fonduri, se clasifică în următoarele două pieţe:

• piaţa primară (care include activitatea de investment banking) şi

• piaţa secundară (fie în burse organizate, fie în OTC-uri).

Termenul «investiţie» în activitatea bancară are două aspecte:

• unul se referă la băncile specializate în investiţii

• celalalt se referă la domeniul activităţii de investiţii din orice bancă.

Aceste aspecte au multe diferente, deşi baza de luare a deciziilor în ambele cazuri este foarte similară. In acest capitol examinăm ambele aspecte.

EFICIENŢA ACTIVITĂŢII BANCARE DE INVESTIŢII

Valoarea în timp a banilor este un concept de bază în investiţii şi înseamnă de fapt că, un dolar (sau orice altă valută) primit azi, are o valoare mal mare decât un dolar primit în orice moment din viitor. Motivele preferinţei de a obţine banii devreme sunt:

• utilitatea, adică puterea banilor de a satisface nevoile unui investitor;

• riscul, adică posibilitatea de a nu primi banii aşteptaţi în viitor;

• costul oportunităţii, adică oportunitatea ca investitorul să primească bani de acum şi până la o dată din viitor, investind banii pe care îi are azi.

Există multe metode statistice şi tehnice de a estima randamentul pieţei, dar a previziona ce se va întâmpla în viitor pe piaţă este foarte greu. Datele istorice au arătat ca, previziunile privind randamentul pieţei în deceniile anterioare nu s-au dovedit corecte.

Există investiţii fără risc respectiv cele oferite de guvernele centrale la rate fixe ale dobânzii. Dacă un investitor alege să-şi investească banii în alte tipuri de investiţii decât acestea, el îşi asumă un grad de risc.

Prima de risc este venitul adăugat, cu un nivel rezonabil, pe care îl aşteaptă investitorii în schimbul riscului pe care şi l-au asumat.

Există multe feluri de a clasifica riscul. Cele mal obişnuite două metode sunt descrise mal jos:

Risc sistemic şi risc nesistemic

Risc sistemic este cel rezultat din implicarea pe piaţa. Dacă compoziţia unui portofoliu este largă şi el conţine multe active, riscul sistematic descreşte dar există totuşi.

Riscul nesistemic este cel pe care nu trebuie să îl accepte investitorul tipic, el referindu-se de cele mal multe ori la industrii specifice cărora le scade gradul de profitabilitate şi nu au nici perspective de redresare. Riscul nesistematic se mal numeşte risc diversificabil.

Există următoarele tipuri de risc:

Riscul puterii de cumpărare: posibilitatea ca veniturile viitoare să nu poată cumpăra bunurile şi serviciile care s-au putut cumpăra în prezent cu banii investiţi.

Riscul ratei dobânzii: potenţialul de a pierde creditul datorită schimbărilor în nivelul general al dobânzilor (risc legat şi de inflaţie).

Riscul pieţei: potenţialul de a pierde din cauza unor factori ca de exemplu recesiunea afacerilor sau depresiunile economice şi schimbările pe termen lung în obişnuinţele de consum din economie.

Riscul industriei şi al tipului de afacere: riscul asociat cu un anume sector economic.

Riscul politic: riscul implicat de climatul politic al ţării în care se încheie afacerile şi efectul economiei internaţionale în ţara respectivă.

Riscul psihologic: riscul că, anumite credinţe ale oamenilor să ducă la scăderea valorii investiţiei

Riscul financiar: riscul legat de capacitatea companiei de a face faţă obligaţiilor financiare pe termen scurt şi lung şi de a finanţa oportunităţi profitabile.

Riscul managerial: riscul ca, conducerea companiei să nu fie la fel de bună sau mai bună decât concurenţa.

Frauda: riscul ca să se producă o frauda în companie care să afecteze venitul investitorului.

Cuantificarea riscului se referă la cea a unei singure investiţii dar şi la portofoliile de investiţii. Cuantificarea riscului încearcă în principal să aplice metode statistice ca măsurarea corelaţiei şi variaţiei veniturilor.