Practică Hotel Unirea

I. Probleme generale ale companiei

1. Prezentarea generală a „Complexului Hotelier Unirea”:

Complexul Hotelier Unirea dispune de o poziţie ultracentrală, oferind posibilitatea de a vizita principalele puncte de atracţie turistice ce dezvăluie istoricul, viaţa culturală şi religioasă a Iaşiului: Muzeul Unirii, Teatrul Naţional, Catedrala Mitropolitană, Biserica Trei Ierarhi, Mănăstirea Golia, Palatul Culturii, Parcul Copou, Gradina Botanică, Universitate Al. I. Cuza.

Hotelul este situat în Piaţa Unirii, nr. 5 (anexa nr. 1), la 5 minute de Gară şi 20 minute de Aeroportul Internaţional Iaşi.

Misiunea companiei este oferirea de servicii hoteliere la standarde în continuă perfecţionare.

Complexul Hotelier Unirea s-a înfiinţat în anul 1998 prin divizare din S.C. "Turism Moldova" SA Iaşi.

Compania dispune de un capital social integral privat de 26.500.000.000 lei.

Cifra de afaceri în ultimii 6 ani se prezintă astfel:

-1999: 9 300 000 000 ROL

- 2000: 14 500 000 000 ROL

- 2001: 18 100 000 000 ROL

- 2002: 24 000 000 000 ROL

- 2003: 29.000.000.000 ROL

- 2004: 34.000.000.000 ROL

Pentru a se evidenţia evoluţia ascendentă a activităţii hotelului, am întocmit următoarea diagramă:

Figura nr. 1. Evoluţia cifrei de afaceri înregistrată de hotelul Unirea în perioada 1999-2004

2. Relaţiile cu mediul extern. Piaţa muncii în domeniu

Complexul Hotelier Unirea este afiliat Federaţia Industriei Hoteliere din România (FINR).

Populaţia economic activă a scăzut cu 3% faţă de 2004. Acesta este unul din factorii care a contribuit numeric la reducerea şomajului. O tendinţă periculoasă este că numărul celor declaraţi plecaţi peste hotare a sporit cu 19%.

Experţi în piaţa muncii explică reducerea cu 3% a populaţiei ocupate şi a salariaţilor prin scăderea populaţiei economic active, precum şi prin faptul că o parte din populaţie preferă să emigreze peste hotare în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat sau o activitate la “negru”, care le asigură un venit mai mare.

Statistica mai spune că angajaţii din agricultură reprezintă 40,5% din totalul persoanelor ocupate. După anul 2001, când ponderea acestora atinsese nivelul de 50,9%, aceasta a înregistrat o scădere vizibilă. În 2004 ponderea persoanelor angajate în industrie a fost de 12,3%, în servicii — 37,2%, medicină şi învăţământ — 13,4%.

Potrivit activităţii sale, 69,4% din populaţie a fost ocupată în sectorul privat şi o pătrime (25,3%) în sectorul public. Ponderea sectorului privat a predominat în agricultură (98,2%), în comerţ (94,0%), în activitatea hotelieră (84,1%), construcţii (84,4%) şi în industria prelucrătoare (66,1%).

Piaţa muncii în industria hotelieră românească se caracterizează printr-o puternică fluctuaţie. Potrivit unui studiu Ernst & Young, în acest domeniu salariile rareori depăşesc suma de 5 milioane. De aceea nu există motivare suficientă pentru angajaţi să îşi păstreze locul de muncă, deoarece acesta nu le aduce satisfacţiile dorite. Pentru posturile de cameriste, ospătari, de multe ori nu se cere experienţă în domeniu sau calificare superioară. Piaţa muncii prezintă mereu resurse de angajare pentru aceste posturi, de aceea instituţiile hoteliere nu investesc capital în antrenarea şi formarea personalului pe termen lung.

Bineînţeles că acestea sunt reguli generale. Excepţii sunt destule. Complexele hoteliere care se respectă şi au un renume internaţional investesc foarte mult în pregătirea personalului.

Toţi cei care doresc să ocupe un post (bucătar, recepţioner)într-o astfel de instituţie trebuie să aibă un bagaj de cunoştinţe cât mai sporit pentru a se înţelege cu clienţii, cu colegii şi de asemenea să ţină cont că industria hotelieră şi de restaurante se desfăşoară de mai mult timp având la bază principiile concurenţiale ale economiei de piaţă şi ca atare elementul principal este satisfacerea nevoilor clienţilor, acesta fiind de altfel şi elementul esenţial de apreciere, de evaluare a nivelului de pregătire şi a calităţilor lucrătorului care intră în contact direct sau indirect cu clientela.

În afara cunoştinţelor tehnice care trebuie deţinute de candidaţi, o foarte mare atenţie este acordată de angajatori aspectelor ce ţin de caracter, educaţie, cultură, sănătate fizică şi mentală, înfăţişare.