Practici Anticoncurențiale și Politica privind Concurența

Introducere

Politica de concurenţă este esenţială pentru garantarea funcţionării mecanismelor economiei libere, susţinând existenţa unui mediu competitiv sănătos, sustenabil.

În perioada de criză economică şi financiară, politica de concurenţă devine un element central în cadrul instrumentelor de depăşire a perioadei de recesiune.

Doar prin întărirea gradului de concurenţă, prin creşterea intensităţii acesteia şi prin manifestarea puternică a presiunilor concurenţiale pe piaţă creşte gradul de competitivitate al firmelor, fapt ce conduce la diminuarea sau menţinerea nivelului preţurilor pe piaţă. Protejarea efectivă a cadrului concurenţial, în vederea scăderii preţurilor finale, devine esenţială pentru resuscitarea consumului populaţiei, ca factor de relansare şi depăşire a perioadei de criză.

În această perioadă de criză economică, companiile sunt tentate să recurgă la comportamente anticoncurenţiale pentru a-şi menţine profitul sau pentru a supravieţui, printre acestea numărandu-se practicarea unor preturi excesive sau de ruinare, în scopul înlăturarii concurenţilor, precum şi întelegerile între agenţii economici în fixarea preţurilor.

Aceste practici anticoncurenţiale sunt în defavoarea consumatorului final, care trebuie să plătească un preţ mai ridicat decât nivelul care s-ar stabili pe o piaţă concurenţială, sau în defavoarea altor companii, care nu pot rezista pe o piaţă în care jucătorii mari incheie intelegeri privind preţul de vânzare. Acum câţiva ani, fiecare agent economic căuta să-şi vadă de afacerile lui în relaţia cu furnizorii, respectiv clienţii, şi totul decurgea în limite normale. În perioada de criză, lucrurile s-au schimbat, iar tendinţa agenţilor economici este de a căuta o cale de a supravieţui în piaţă. Din păcate, nu întotdeauna această cale pe care o aleg este şi în concordanţă cu legislaţia în domeniul concurenţei.

În lucrarea de faţă am incercat să trasez o scurtă istorie a politicii de concurenţă, caracteristicile acesteia, transpunerea politicii de concurenţă în cadrul legislaţiei româneşti, iar mai apoi am incercat să arăt, prin exemple concrete, soluţionarea cu succes a unor cazuri de practici anticoncurenţiale de către Consiliul Concurenţei , prin aplicarea normelor europene şi naţionale din domeniul concurenţei.Aşadar lucrarea conţine un corp de principii şi metode care alcătuiesc baza teoretică şi un 3 studii de caz -care ilustrează concret adoptarea politicii de concurenţă la nivel naţional.

Ultima parte a lucrării defineşte ansamblul concluziilor pe care mi le-am exprimat în urma anlizei realizate prin studiul unor lucrări de specialitate şi a legislaţiei în vigoare existente în România şi la nivelul Uniunii Europene.

CAPITOLUL 1

Concurenţa şi politica privind concurenţa

1.1 Conceptul de concurenţă.

Într-o epocă a globalizării, caracterizată prin reducerea sau chiar dispariţia barierelor în calea liberei circulaţii a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor, guvernele au în continuare obligaţia de a acţiona astfel încât să asigure siguranţa, bunăstarea cetăţenilor, precum şi existenţa unui mediu concurenţial predictibil şi prietenos, în cazul firmelor.

În prezent, concurenţa este considerată ca fiind un factor de primă importanţă, prin care firmele sunt constrânse să devină eficiente, să ofere o gamă cât mai largă de produse şi servicii, la preţuri mai mici, facilitând astfel bunăstarea consumatorilor şi alocarea optimă a resurselor în societate.

Concurenţa nu are o definiţie unanim acceptată, ea având semnificaţie în funcţie de context.

Privită ca un procedeu deschis de confruntare, prin care agenţii economici

urmăresc să-şi îmbunătăţească situaţia, concurenţa este apreciată de mulţi economişti drept „calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor”, respectiv de maximizare a gradului de satisfacere a nevoilor acestora. Sub presiunea concurenţei, întreprinzătorii sunt determinaţi să reducă cheltuielile individuale de producţie, să extindă proporţiile capitalului, să introducă progresul tehnic în toate fazele activităţii (producţie, aprovizionare, desfacere, organizare), să investească în cercetarea ştiinţifică etc.

Privită din punct de vedere economic, „concurenţa este întotdeauna legată de tranzacţii pe piaţă, de cerere şi ofertă şi de procesul schimbului”.Mai exact, se poate spune că există concurenţă economică dacă consumatorul poate alege alternativa cea mai convenabilă preferinţelor sale. Astfel, concurenţa este strâns legată de libertatea de a alege.

Totodată, concurenţa exprimă comportamentul specific interesat al tuturor subiecţilor de proprietate, care pentru a-şi atinge obiectivele intră în raporturi de cooperare şi confruntare cu ceilalţi. Ea reprezintă o întrecere pentru a obţine avantaje sau măcar pentru a reduce probabilitatea producerii riscurilor. În această competiţie fiecare acţionează din interes. Astfel, cumpărătorii caută vânzătorii care oferă preţul cel mai mic, calitatea cea mai bună, condiţiile de livrare a bunurilor de consum cele mai favorabile. La rândul lor, vânzătorii se întrec între ei pentru a

atrage cât mai mulţi cumpărători, cu forţă economică ridicată, stabili în achiziţie. Din această competiţie, în mod normal, ies învingători cei mai buni.

Concurenta în deplinatatea sa există atunci când şi acolo unde pretul se formează liber, agenţii cererii şi ofertei sunt numeroşi, iar libertatea lor este aparată şi garantată de un sistem democratic.

Economia de piaţă modernă se bazează pe conservarea principiului libertaţii de concurenţă între cei care exercită aceeaşi activitate, urmaresc acelaşi scop sau un scop asemanator. Concurenţa este privita ca o condiţie şi o garanţie a progresului. Dar, libertatea concurenţei işi are limitele în practicile comerciale cinstite, partenerii având datoria să respecte un minimum de moralitate. Depaşirea acestor limite transmite concurenţei caracterul neloialităţii şi angajează raspunderea celui care savarseşte acte de o asemenea calificare.

Apariţia tot mai frecventa a abuzurilor şi a formelor comerciale anticoncurenţiale, în lupta pentru puterea economică, pentru dominaţia pieţei a facut ca problema respectării şi apărării concurenţei reale să facă obiectul reglementarilor legale şi procedurilor de urmarire şi sancţionare, de reprimare a abuzurilor de la regulile normalităţii concurenţei.