Proiect tip gândire critică - recrutare internă vs recrutare externă

Proiect tip “GÂNDIRE CRITICĂ”

Cap. I RECRUTAREA RESURSELOR UMANE

RECRUTAREA este procesul de dezvoltare a bazei de date cu resurse umane calificate şi interesate sã lucreze pentru organizaţie şi din care organizaţia îi alege pe cei mai buni pentru angajare. Dar aceşti angajaţi capabili sunt şi ei în “recrutare” de oportunităţi potrivite aşteptărilor lor. Prin urmare, şi oamenii, şi firmele au obiective de recrutare. Cea mai bună angajare, are loc când obiectivele celor două părţi sunt convergente.

Recrutarea resurselor umane mai poate fi definită ca procesul managerial de menţinere şi dezvoltare a celor mai adecvate surse interne şi externe necesare asigurării cu personal competitiv în vederea realizării obiectivelor organizaţiei. Astfel, recrutarea poate fi un proces activ mai ales când organizaţia îşi propune menţinerea şi păstrarea legăturilor ori contactelor cu sursele externe de recrutare.

În domeniul resurselor umane, pentru a avea succes şi mai ales pentru a supravieţui, organizaţiile în general şi firmele în special trebuie să soluţioneze următoarele aspecte:

- alegerea candidaţilor în funcţie de aptitudinile lor, capacităţile şi punctele forte ale acestora care corespund cel mai bine cu cerinţele postului vacant sau a locului nou de muncă creat.

- atragerea celor mai competenţi candidaţi folosind metodele cele mai potrivite, medii de angajare, surse de recrutare.

- respectarea legislaţiei în domeniul referitor la oportunităţi egale de angajare şi corectarea practicilor discriminatorii existente sau a unor dezechilibre.

Soluţionarea acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de asigurare cu personal, proces foarte important în economia unei firme având în vedere efectele unor posibile greşeli sau erori de angajare.

Înainte de a se lua decizia de angajare a unor noi solicitanţi este necesar să se verifice realitatea nevoii de recrutare şi să se ia în considerare şi posibilităţile de realizare a altor alternative.

Recrutarea resurselor umane se referă la confirmarea necesităţii de a angaja personal, la unele schimbări în situaţia angajării cu personal, precum şi acţiunile întreprinse de localizare şi identificare a potenţialilor candidaţi şi pentru atragerea celor competitivi, capabili să îndeplinească cât mai eficient cerinţele posturilor.

Recrutarea resurselor umane are în vedere, de asemenea, analiza posturilor şi proiectarea muncii, datorită faptului că rezultatele de bază ale acestor activităţi sunt esenţiale în procesul de recrutare a personalului. Acest lucru presupune că persoana care recrutează sau angajează trebuie să deţină informaţiile necesare referitoare la caracteristicile postului, cât şi la calităţile viitorului deţinător al acestuia.

Cunoaşterea din timp a necesarului de personal sau anticiparea acestuia, ca urmare a procesului de planificare a resurselor umane, permite desfăşurarea în bune condiţii şi cu mai multe şanse de succes a procesului de recrutare a personalului.

Procesul recrutării resurselor umane este legat indisolubil de multe activităţi de personal, cum ar fi evaluarea performanţelor, recompensele angajaţilor, pregătirea sau dezvoltarea personalului şi relaţiile cu angajaţii. Astfel, candidaţii cu pregătire corespunzătoare au în general performanţe mai bune, iar existenţa în cadrul organizaţiei a unor preocupări permanente pe linia performanţei implică identificarea şi atragerea unor candidaţi cât mai competitivi.

RECRUTAREA este un proces :

- care presupune un contact direct între angajator şi solicitant ;

- public care se serveşte de mijloacele de informare în masă, de serviciile publice de ocupare şi mediere oferite de Agenţia Naţională de Ocupare Profesională , de relaţiile personale, de târguri şi burse de locuri de muncă ;

- bidirecţionat întrucât atât angajatorul, cât şi angajatul evaluează avantajele şi dezavantajele;

- de comunicare între diferite organizaţii şi persoane, fiecare transmiţând propriile semnale;

- transparent când se poate verifica calitatea şi adevărul informaţiilor care circulă cu privire la cererea de personal şi la mediul din organizaţii (condiţii de muncă, programe, recompense, relaţii umane).

În esenţă, procesul de asigurare cu personal este un proces de triere, trecerea printr-o serie de filtre în urma căruia solicitanţii sunt selectaţi în urma unor activităţi specifice domeniului resurselor umane care sunt desfăşurate succesiv.

Orice organizaţie apreciază oamenii integri, sinceri, veritabili. Poate că nu vei obţine postul la care visezi, asta în condiţiile în care nu ai experienţa necesară. Însă, dacă vei fi recunoscut ca un om veritabil, plin de pasiune, este foarte posibil să ţi se propună un alt post potrivit experienţei şi abilităţilor tale, sau să fi avut în vedere pe viitor.

TIPURI DE RECRUTĂRI:

1. Recrutarea din interiorul firmei. Promovarea personalului propriu este o bună politică de motivare şi menţinere a salariaţilor competenţi. Cineva care este obişnuit cu modul de derulare a afacerii poate să se adapteze uşor la o activitate nouă. Dacă se practică şi rotirea personalului atunci adaptarea este şi mai uşoară.

2. Recrutare externă. Sursele externe principale de recrutare a personalului sunt:

- Recomandările salariaţilor. Dacă salariaţii sunt multumiţi de munca pe care o deprind, ei vor dori să recomande un prieten sau o rudă care are calificarea necesară să lucreze împreună cu ei.

- Foştii salariaţi. În multe situaţii, salariaţii care, dintr-un motiv sau altul, au plecat doresc să se întoarcă. Ei se vor adapta rapid la munca pe care au mai făcut-o.

- Furnizori şi clienţi. Adesea, furnizorii şi clienţii pot recomanda persoane curespunzătoare ocupării unui anumit post.

- Prietenii şi cunoştinţele întreprinzătorului. Cu ocazia diferitelor acţiuni, întreprinzătorul poate spune prietenilor şi cunoştinţelor de ce fel de salariaţi are nevoie. De multe ori i se fac propuneri care pot fi acceptabile.