Raport de țară

1. Introducere

Norvegia ,cunoscută şi sub numele de Regatul Norvegiei, este aşezată în Europa Nordică (peninsula Scandinavă). Capitala Norvegiei este Oslo.

Suprafaţa ţării este de 385 155 km2 (locul 66 ca întindere), are o populaţie de 4 .801.100 locuitori şi este împarţită în 19 districte, ziua naţională fiind 17 mai (ziua Constituţiei). Limba oficială: norvegiana, (cu utilizare curentă limba engleză);

Norvegia este o monarhie constituţională ,actuala Constituţie fiind adoptată la 17 mai 1814, cu un sistem de guvernare parlamentar.

Ca ţară foarte activa în cadrul ONU şi al Alianţiei Nord-Atlantice, Norvegia promovează pacea în lume, fiind implicată în numeroase negocieri pentru soluţionarea conflictelor dintre naţiuni. Premiul Nobel pentru Pace este decernat la Oslo, la 10 decembrie în fiecare an. Norvegia este un membru fondator, activ, al NATO. Norvegia completează flancul nordic al NATO, fiind o componenta importantă în apararea Alianţei.

Norvegia face parte din Spaţiul Economic European (SEE) şi este parte la Acordul European de Liber Schimb (AELS). Norvegia este membru în cele patru Consilii regionale: Consiliul Ministerial Nordic, Consiliul Artic, Consiliul Barents şi Consiliul Statelor de la Marea Baltică.

De asemenea, Norvegia face parte din: Consiliul Europei, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Organizaţia Mondială a Comerţului, Fondul Monetar Internaţional şi B anca Europeana de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Cu o economie care o situează pe locul 30 în lume, ca mărime, detine un uimitor loc sase in ceea ce priveste PIB-ul pe cap de locuitor si este al saptelea mare producator de petrol din lume fapt ce ii permite sa fie al cincilea mare exportator de energie. Intre bunurile de pret intra si flota sa comerciala (cea mai mare din Europa Occidentala) si calitatea principalilor sai parteneri de afaceri. Are piete de desfacere asigurate in Anglia, Germania si Olanda. Importurile sale provin din Suedia, Germania si Marea Britanie, in aceasta ordine. Calitatea vietii este pe masura bazei economice. Norvegia detine locul trei in randul tarilor cu cea mai varstnica populatie din lume.

Sistemul educatiei se remarca prin faptul ca norvegienii studiaza mai mult decat restul europenilor (12 ani) si se afla pe locul cinci la capitolul cele mai multe inscrieri in invatamantul superior, in ciuda terenului dificil si a suprafetei intinse a tarii. Sondajele de opinie realizate de Ministerul Muncii din Finlanda ii indica in mod constant pe norvegieni ca fiind natiunea cea mai populara, urmati de englezi.

Norvegia a ieşit din recesiune. Potrivit institutului naţional de statistică, statul scandinav a înregistrat o creştere economică de 0,3% în al doilea trimestru al acestui an. Semnalul ieşirii din recesiune a fost dat în Europa de către economiile din Franţa, Germania şi Portugalia.

Cele două ţări au anunţat tot o creştere de 0,3 % din PIB în cel de-al doilea trimestru al anului în curs, infirmând previziunile pesimiste ale analiştilor economici.

Potrivit previziunilor, şi România ar trebui să treacă pe creştere din primul trimestru al anului 2010. Ţara noastră a împrumutat 20 de miliarde de euro de la FMI şi Uniunea Europeană pentru a supravieţui crizei economice.

Experţii ONU au întocmit un clasament al celor mai "bune ţări în care merită să trăieşti". Primul loc a fost ocupat Norvegia, în timp ce statele africane s-au situat pe ultimele locuri, arată Reuters.

Potrivit raportului întocmit de ONU , România se află pe locul 63, fiind devansată de Bulgaria care ocupă locul 60. Raportul ONU a analizat standardele de viaţă din 182 de state ale lumii.

Experţii ONU au realizat acest studiu pe baza unor date precum PIB-ul pe cap de locuitor, nivelul de educaţie şi speranţa de viaţă.

Acestea sunt primele 10 state ale lumii în care merită să trăieşti: Norvegia, Australia Islanda, Canada, Irlanda, Olanda, Suedia, Franţa, Elveţia, Japonia.

Industria petrolieră din Marea Nordului a creat numeroase slujbe noi în Norvegia, dar în ciuda acestui lucru şomajul a cunoscut o tendinţă ascendentă la începutul anilor ’80. Problemele din economia norvegiană şi din economia mondială „supraîncălzită” au dus la o nouă creştere, mai gravă, a şomajului începând din 1987-1988.

În ultimii ani, numărul populaţiei active s-a stabilizat în jurul cifrei de 2,0 – 2,1 milioane angajaţi. Numărul angajaţilor din rândul femeilor a crescut în mod exploziv în anii ’80 şi a rămas ridicat până în prezent. Există un număr considerabil de angajaţi cu jumătate de normă pe piaţa muncii din Norvegia. Doar puţin sub jumătate din numărul total al femeilor şi aproximativ 10 % din numărul total al bărbaţilor lucrează mai puţin de 36 de ore pe săptămână.