Reproiectarea Sistemului Organizatoric SC Cris-Tim 2 Prodcom SRL

SISTEMUL ORGANIZATORIC – ELEMENTE TEORETICO-METODOLOGICE

Unirea eforturilor pentru atingerea obiectivelor comune şi individuale reprezintă unul din factorii obiectivi care explică apariţia colectivelor, a întreprinderilor şi, implicit, a conducerii – ca funcţie specială în mecanismul de funcţionare al acestora. Conducerea a apărut odată cu munca în colectiv şi este un proces ce evoluează paralel cu adâncirea diviziunii muncii.

Managementul, în viziunea specialiştilor din România « reprezintă o ştiinţă care studiază ansamblul proceselor şi relaţiilor de management ce se stabilesc într-o organizaţie, pentru a identifica principiile şi legile care le guvernează, în scopul conceperii de noi sisteme, metode şi tehnici de conducere menite să asigure creşterea eficienţei ».

În viziunea lui Henri Fayol, « a organiza întreprinderea înseamnă a o aproviziona cu tot ceea ce îi este necesar pentru buna funcţionare: materii prime, utilaje, bani, personal ».

Exercitarea funcţiilor şi relaţiilor de management la nivelul unei întreprinderi comerciale se realizează prin sistemul de management.

Sistemul de management « reprezintă ansamblul integrat al acţiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare a personalului şi control-reglare (evaluare) exercitate de sistemul conducător în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor organizaţiei ».

Tabelul nr. 1

FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI CONŢINUTUL FUNCŢIILOR MANAGERIALE

PREVIZIUNEA -determină obiectivele firmei şi sarcinile (prognoze max. 10 ani; strategii 1-5 ani; programe zi - an).

ORGANIZAREA -determină structura resurselor (structură organizatorică;structură funcţională; sistem informaţional) precum şi interdependenţele dintre ele.

COORDONAREA -determină armonizarea deciziilor şi acţiunilor la nivelul firmei şi activităţilor ei (organizare dinamică; comunicare formală şi informală; comunicare bilaterală şi multilaterală).

ANTRENAREA

(MOTIVAREA) -determină implicarea operaţională şi efectivă a resurselor firmei în realizarea obiectivelor (motivarea este fundamentală; motivarea este pozitivă sau negativă; scara motivaţională: necesităţi-satisfacerea lor).

CONTROL - EVALUARE -determină evaluarea rezultatelor (control preventiv; analiză cauză efect) şi stabilirea abaterilor în vederea realizării corecţiilor pentru aducerea sistemului la limitele obiectivelor vizate.

În cadrul sistemului managerial al unei întreprinderi pot fi identificate 5 subsisteme :

- Subsistemul decizional, care are ca punct culminant decizia, esenţa managementului, elementul omniprezent în toate procesele şi sistemele manageriale;

- Subsistemul organizatoric, « sistemul osos al întregii organizaţii », cel care face legătura « între activitate şi autoritate »;

- Subsistemul informaţional, latura dinamică a sistemului managerial, cel care face o conexiune între sistemul conducător şi cel condus în cadrul firmei;

- Subsistemul metodelor şi tehnicilor de management, care vizează un complex de instrumente, procedee şi tehnici ce se cer a fi fundamentate, ca o condiţie imperativă a eficienţei demersului managerial ;

- Alte elemente de management

Fig. nr. 1 - Sursa : Sistemul de management (Nicolescu, O., Verboncu, I. – Management, ed. Economică, Bucureşti, 1999, pg 258)

Subsistemul organizatoric este un sistem complex care constituie baza, punctul de plecare al oricărei organizaţii. În literatura economică din ţara noastră, indiferent de formulare, majoritatea covârşitoare a specialiştilor recunosc organizării « rolul de mijloc de a pune resursele organizaţiei în cele mai bune condiţii de acţiune care să le permită realizarea obiectivelor de plan în condiţii de maximă eficienţă economică ». Astfel, putem aprecia ca atributul organizare vizează :

- Elaborarea structurii organizatorice ;

- Întocmirea unor fluxuri informaţionale raţionale ;

- Utilizarea completă atât a capacităţii de muncă cât şi a celorlaltor resurse ;

- Definirea unor legături eficiente între compartimente şi a unui sistem de relaţii între întreprindere şi mediul său ambiant ;

În sens restrâns, specialiştii din România oferă fiecare în parte o abordare proprie a rolului subsistemului organizatoric şi implicit a organizării de ansamblu.

În acest sens, T.Zorlenţan consideră subsistemul organizatoric ca fiind « structura de rezistenţă a întregii organizaţii, sistemul osos al acestui organism economico-social, cel care poate asigura uşurinţa şi flexibilitatea în mişcările de adaptare la mediu ».

De asemenea, O.Nicolescu apreciază că « importanţa subsistemului organizatoric rezidă în primul rând, în condiţionarea obţinerii unei profitabilităţi ridicate în firme, întrucât este o componentă de bază a sistemului de management, a cărui funcţionalitate o determină în bună măsură ».