Riscurile mediului intern și extern ale organizației SA Apă-Canal Chișinău

Introducere

Informaţia, în special cea de natură economică este elementul indispensabil al progresului, indiferent de domeniul de activitate.

În condiţiile economiei de piaţă, suportul relaţiilor dintre partenerii de afaceri îl constituie informaţia financiară, care se găseşte în conturile anuale ale fiecărui agent economic.

Această informaţie trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului şi a situaţiei financiare a entităţii economice, deoarece de calitatea informaţiei depinde luarea unor decizii corecte, care să poată contribui la rezolvarea problemelor complexe care apar în viaţa fiecărei entităţi economice.

În conditiile economiei de piata, bazata pe competitivitate, activitatea oricarei firme este expusa riscurilor, fiind foarte important ca aceasta sa cunoasca limitele in care isi desfasoara activitatea sub amenintarea riscurilor, deoarece cunoasterea impactului lor are un rol deosebit in asigurarea echilibrului financiar.

Managementul ca ştiinta şi practică este foarte sensibil la schimbarile ce au loc şi reflectă dinamismul înregistrat în societatea contemporană şi cunoaşte o evoluţie rapidă. Cea mai simpla şi mai utilă definiţie a managementului ar fi urmatoarea: atingerea unor obiective prin intermediul altor oameni.

Managementul constituie o ştiinţă, adică un ansamblu organizat şi coerent de concepte, principii, funcţii, reguli, norme, structuri, metode, instrumente şi tehnici, prin care se explică fenomenele ce se produc în conducerea organizaţiei.

În realitate, managementul este un proces (o succesiune de activitaţi), care implică anumite funcţii şi anumite principii general acceptate, care orientează gandirea şi acţiunea managerului.

Scopul fundamental al managementului nu este altul decît ameliorarea eficacitaţii economice şi sociale a organizaţiilor.

Capitolul I. Semnificaţia teoretică a conceptului de organizaţie şi formele ei.

1.1 Semnificaţia teoretică a conceptului de organizaţie.

Toţi oamenii trăiesc într-un mediu în care lucrează, fiind legaţi mai mult sau

mai puţin de: şcoli, universităţi, primărie, magazine, teatre, cinematografe, restaurante, agenţii, fundaţii, biserici, cluburi sportive etc. Toate acestea nu reprezintă altceva decât organizaţii care permit crearea unui portofoliu larg de activităţi şi specializări pentru a produce bunuri, servicii şi informaţii care să contribuie la crearea unei vieţi mai confortabile, mai interesante pentru fiecare individ în parte din societate.

Organizaţia reprezintă deci un colectiv de oameni care lucrează împreună pentru realizarea unor obiective comune în scopul obţinerii unui produs destinat unui client.

Unele dintre organizaţii urmăresc atingerea obiectivelor comune în condiţiile realizării profitului aşa cum putem exemplifica în această grupă societăţile comerciale ofertante de produse şi servicii şi organizaţiile non-profit ofertante de servicii sociale, cum ar fi spre exemplu bisericile. Organizaţii ca şcoli, universităţii, biserici, fundaţii, asociaţii, guvern asigură mijloacele necesare realizării continue a unui cadru organizatoric propice dezvoltării culturii, educaţiei şi cunoştinţelor ca fundamente de bază ale societăţii.

Organizaţiile economice sau întreprinderile reprezintă verigile de bază ale unei economii naţionale, ca de altfel şi ale întregii economii mondiale. Funcţionarea lor bună sau rea, este rezultatul acţiunilor bune sau rele, asupra mediului intern şi asupra condiţiilor de natură economic, social, tehnică, ecologică care caracterizează mediul ambient, respectiv al conducerii sau managementului acestora. Astfel eficienţa unei întreprinderi va depinde de abilitatea managerilor săi de a folosi resursele interne disponibile – materiale, financiare, umane şi informaţionale, - de a se conecta la tendinţele şi schimbările ce au loc şi de a exploata oportunităţile mediului extern.

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române organizaţia este o asociaţie de oameni cu concepţii sau preocupări comune, uniţi conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activităţi organizate, cu alte cuvinte, o organizaţie este un grup de două sau mai multe personae care lucrează împreună, pentru a-şi atinge anumite scopuri, obiective urmărite. Desigur organizaţia poate fi creată pentru a servi unor variate scopuri, în lucrarea dată vom lua în considerare organizaţiile create în scopuri economice - respectiv întreprinderile. În acest context întreprinderea poate fi considerată o unitate economic ce produce sau distribuie bunuri şi servicii, utilizînd o serie de resurse - materiale, financiare, umane şi informaţionale. Rezultă că succesul unei întreprinderi este condiţionat de găsirea celei mai bune combinaţii între cele patru categorii de resurse.

Toate organizaţiile, mai mult sau mai puţin formale, au cateva trăsături comune:

• işi stabilesc anumite obiective care difera de la o organizatie la alta şi de la o perioadă la alta, în funcţie de tipul acesteia şi de timpul în care işi desfaşoară activitatea;

• dispun de un plan pentru realizarea obiectivelor propuse;

• pentru buna lor functionare trebuie sa aibă alocate resurse financiare, materiale şi umane, suficiente. Prin intermediul resurselor, toate organizatiile sunt dependente de alte organizatii;

• dispun de manageri care sa ajute fixarea si indeplinirea obiectivelor.