Rolul băncilor în economie - intermedierea financiară și bancară

1. Rolul băncilor în economie

Activitatea principală a unei bănci constă în comerţul cu bani, banca “cumpărând” bani şi suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, “vânzând” apoi banii acumulaţi şi percepând dobândă, câştigurile regăsindu-se în diferenţa între dobânda percepută şi dobânda bonificată .

Rolul băncii este de prin plan în economie, în societate, aceasta favorizănd tranzacţiile comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări, asigurând efectuarea plăţilor şi schimbul valutar. De asemenea, banca permite realizarea investiţiilor, fie participând direct la finanţarea acestora, fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti; reprezintă actorul principal pe piaţa capitalului.

Rolul complex pe care băncile îl joacă în economie, atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât şi al relaţiilor în spaţiul economic şi territorial, se concretizează în cele trei funcţii esenţiale ale băncii:

a) atragerea fondurilor sub formă de depozite, în vederea plasării şi fructificării;

b) plasarea fondurilor, investirea acestora, prin acordarea de credite sau achiziţionarea de titluri la vedere;

c) efectuarea de încasări şi plăţi, precum şi furnizarea de servicii bancare şi financiare.

Realizarea acestor funcţii este facilitată prin îndeplinirea de către bancă a următoarelor condiţii:

- asigurarea şi manifestarea încrederii clienţilor;

- evidenţa continuă şi riguroasă a operaţiilor;

- asigurarea confidenţialităţii şi secretului bancar.

În condiţiile actuale banca îşi circumscrie trei categorii de intermediari financiari:

- băncile, organismele financiare şi creatoare de monedă;

- organismele financiare specializate şi societăţi de asigurări, al cărui rol principal nu rezidă în crearea de monedă;

- trezoreria publică.

1.1. Rolul băncilor în economia românească

Banca - conform definiţiei date de profesorul Costin C. Kiriţescu - "este o entitate de stat sau particulară ale cărei funcţii principale sunt atragerea mijloacelor băneşti temporar disponibile ale clienţilor în conturile deschise ale acestora, acordarea de credite pe diferite termene, efectuarea de viramente între conturile deschise la diferite bănci, emiterea de instrumente de credit şi efectuarea de tranzacţii cu asemenea instrumente, vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare" .

Băncile au apărut în România încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele au fost ajutate, atât prin contribuţia capitalului român, cât şi a celui străin. Imediat după Unire au apărut: Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, Creditul Funciar Rural, Banca României, Casa de Economii, cât şi un sistem monetar naţional.

Banca Naţinală a României s-a înfiinţat în anul 1881, având capital de stat şi privat.

Sectorul bancar românesc s-a dezvoltat foarte mult între cele două războaie mondiale. A apărut bursa, au fost create mii de bănci, moneda naţională avea acoperire în aur.

Cele mai multe din aceste instituţii financiar-monetar-bancare au fost constituite pentru a sprijini modernizarea economiei româneşti. În acest scop s-au înfiinţat şi alte bănci şi instituţii de credit ce au determinat dezvoltarea sectorului agricol, această ramură fiind predominantă în economia românească. O dată cu dezvoltarea industriei şi comerţului, au fost înfiinţate bănci şi pentru aceste sectoare, ori alte instituţii financiare şi-au înfiinţat departamente pe aceste ramuri. Infuzia de capital era şi autohtonă şi străină, atât de stat, cât şi privată. Mica producţie (agricolă, industrială, meşteşugărească şi comercială) era susţinută în mod deosebit, mai ales prin credite preferenţiale, dar şi prin alte produse, servicii şi facilităţi bancare şi fiscale. Astfel au fost preluate de către stat unele datorii agricole şi industriale (prin conversii) oferindu-se în acest fel posibilităţi de lansare în economia capitalistă pentru care România era un pretendent serios încă în perioada dintre cele două războaie mondiale.

O dată cu începerea perioadei de tranziţie în 1990 şi cu restructurarea economiei româneşti, s-a încercat în primul rând revizuirea economică a sectorului bancar, considerându-se în mod firesc că acesta trebuie să acţioneze ca un “vârf de lance” în înfăptuirea tranziţiei.

Pentru a creşte rolul băncilor în economia de piaţă, printre primele sectoare restructurate se numără şi cel bancar. Această restructurare a vizat următoarele aspecte:

- Desfiinţarea monopolului statului asupra sectorului bancar;

- Reorganizarea băncilor de stat ca societăţi pe actiuni;

- Capitalizarea băncilor;

- Privatizarea băncilor de stat sau cu capital majoritar de stat;

- Înfiintarea unui număr foarte mar ede bănci;

- Diversificarea tipurilor de bănci;

- Diversificarea produselor şi serviciilor bancare;

- Extinderea reţelei teritoriale;

- Realizarea unu management performant, participativ şi eficient;

- Desfăşurarea activităţii bancare după strategii şi statute proprii fiecărei bănci;

- Informatizarea bancară;

- Deschiderea către colaborarea cu băncile străine;

- Sprijinirea activităţii de investiţii şi de creditare, ca instrumente majore ale construcţiei economiei de piaţă;

- Perfecţionarea relaţiilor cu clienţii.