Rolul Managerului în Economia de Piață

Cap.1 Introducere în lumea managementului

Dezvoltarea şi individualizarea în timp a ceea ce numim astăzi “management” s-a cristalizat treptat ca o expresie directă a necesităţii unei mai bune utilizări a resurselor la nivel de organizaţie. Unii autori consideră că primele cristalizări ale managementului trebuiesc identificate încă din sec. XV-XVI, dar marea majoritate a specialiştilor situează individualizarea managementului în jurul anului 1900, deci cu aproximativ 1 secol în urmă. Pentru a contura problematica managementului, respectiv aspectele esenţiale specifice acestui domeniu, trebuie să facem distincţie între:

- noţiunea de organizaţie, ca noţiune ce include orice structură organizată a unei colectivităţi umane (firmă, asociaţie, primărie, spital, club etc.);

- noţiunea de firmă (întrprindere, companie), ca tip particular de organizaţie, care este orientat spre obţinerea de profit în urma activităţii desfăşurate (are scop lucrativ).

Aşadar, ştiinţa managementului vizează tot ceea ce implică cunoştinţe de management, indiferent că se raportează la firmă sau alt tip de organizaţie. Pe de altă parte, managementul firmei se ocupă exclusiv de aplicarea managementului ştiinţific la nivel de firmă.

Astăzi cunoştinţele de management sunt indispensabile în afaceri (şi nu numai), indiferent de dimensiunea întreprinderii sau obiectul ei de activitate. Managementul a devenit un factor fundamental al progresului în societatea modernă, factorul care poate contribui decisiv la succesul în plan economic în ţările în curs de dezvoltare (sau/şi tranziţie cum este România). “Managementul este unul dintre factorii esenţiali care explică de ce o ţară este bogată sau săracă” spune Richard Farmer.

Din punct de vedere istoric managementul a început a se individualiza ca o artă (instituţie, talent, imaginaţie, etc.) dar, pe măsura acumulării experienţei şi a formulării unor noi concepte teoretice verificate în practică, managementul a căpătat tot mai pregnant caracteristicile unei ştiinţe.

Între diversele definiţii privind managementul, amintim:

Richard L. Draft: Managementul presupune atingerea scopurilor organizaţionale printr-o conducere efectivă şi eficientă, ca urmare a planificării, organizării, coordonării şi controlului resurselor organizaţiei [Management, New York, The Dryden Press, 1989, p.755].

A.M. Hitt, R.D. Middlemist, R.L. Mathis: Managementul reprezintă integrarea şi coordonarea eficace şi eficienţă a resurselor în scopul atingerii obiectivelor dorite [Management, Concepts and Effective Practice, 1989].

Philippe Hurmel: Managementul este ansamblul demersurilor, metodelor şi proceselor de planificare, organizare, alocare a resurselor, control, activare şi animare a unei întreprinderi [Qualite et management strategique, 1989].

M.H. Mescon, M. Albert, Fr. Kedouri: Managementul este procesul de planificare, organizare, antrenare şi control al eforturilor membrilor unei organizaţii şi folosirea altor resurse organizaţionale pentru atingerea scopurilor organizaţionale [Management: Individual and Organizational Effectiveness, 1985].

Prin prisma evoluţiei sale istorice, managementul a început ca o artă, iar pe măsura acumulării experienţei, a formulării unor principii şi legităţi, a dezvoltării unor metode şi proceduri specifice de investigare şi acţiune a căpătat tot mai mult caracteristicile unei ştiinţe.

În dezvoltarea sa, managementul a cunoscut diferite etape, din punct de vedere al modalităţilor de abordare şi al soluţionărilor concrete.

Astfel, Herbert G.Hicks considera că în dezvoltarea managementului pot fi identificate următoarele etape: managementul preştiinţific, înainte de 1880; managementul ştiinţific, între anii 1880 – 1930; şcoala relaţiilor umane, în perioada 1930 – 1950; perioada de după 1950, caracterizată printr-un proces de extindere, rafinament şi dezvoltare a managementului.

Concluzionând, vom defini managementul ca fiind activitatea sau procesul de planificare, organizare, coordonare, antrenare şi control al membrilor unei organizaţii în vederea utilizării cu maximum de eficienţă a resurselor de care dispune acea organizaţie.