Sistem informațional managerial pentru managementul producției și livrărilor

CAPITOLUL I

INTREPRINDEREA – SISTEM DINAMIC, COMPLEX,

SOCIO-ECONOMIC

1.1. Conceptul de sistem

Cercetările cu privire la conceptul de sistem sunt foarte vechi, conceptul fiind utilizat mai întâi în tehnică şi biologie. In confruntarea diferitelor stiinte cu fenomenele complexe şi dinamice din univers a apărut necesitatea abordării cercetării acestora ca ansambluri compuse din subansambluri aflate în stransă interconditionare. A fost definit astfel conceptul de sistem ca “un ansamblu de elemente, legate între ele prin relaţii de interacţiune şi interconditionare, acţionând ca un întreg, capabil să ating o anumită finalitate”. Un sistem are, în general, următoarele componente:

a) Mulţimea elementelor sistemului

Sistemul poate fi definit de elemente, concrete sau abstracte, ce contribuie la realizarea acţiunii sistemului. Elementele pot fi:

- omogene – atunci cand acţiunea sistemului este aproximativ egala cu suma actinii elementelor sale;

- complementare – elementele sunt specializate dar nu pot acţiona in afara sistemului.

Elementele pot aparţine mai mult sau mai puţin sistemului. Fie f(a), funcţia de apartenenţa a unui element la sistem. Distingem doua cazuri de multimi ale elementelor sistemului:

- multimi determinate, unde :

f(a) = 0 – dacă elementele nu aparţin sistemului;

f(a) = 1 – dacă elementele aparţin sistemului.

- multimi fuzzi, unde f(a) ia valori in intervalul (0,1) adia elementele aparţin într-o oarecare masura sistemului.

b) Structura sistemului – este totalitatea relaţiilor ce se stabilesc între elementele unui sistem.

Relaţiile dintre elemente sunt de:

- interdependentă – adiaca acţiunea elementului ”a” depinde de acţiunea elementului “b” şi invers;

- interacţiune – adiaca are loc transferul de energie, substanţa sau informatie de la un element la altul

c) Finalitatea sistemului – reprezintă totalitatea funcţiilor pe care trebuie să le realizeze sistemul sau obiectivele de atins. Cu cat gradul de complexitate este mai mare cu atât mai mult acţiunea componentelor este subordonata finalităţii ansamblului. Finalitatea este descrisă printr-o funcţie ce determina traiectoria dorită (modelul optim de dezvoltare a sistemului).

d) Marimile caracteristice de stare – sunt definite de:

- mărimi de intrare – reprezentând totalitatea acţiunilor mediului asupra sistemului,

- marimi de ieşire – reprezentând totalitatea actinii sistemului asupra mediului.

Funcţionalitatea sistemului poate fi definita prin mulţimea perechilor intrări – ieşiri:

A = ( Xi,Yi)

Caracteristica internă a sistemului de care depinde modul în care acesta transformă intrările în ieşiri se numeşte mărime de stare. Mărimea de ieşire aşteptată se numeşte norma sistemului. Sistemul îşi atinge finalitatea dacă mărimea de ieşire este egală cu norma sistemului.

e) Acţiunea sistemului. Transformarea intrărilor în ieşiri are loc în urma acţiunii sistemului. Aceasta depinde de natura materiala, structura sistemului, starea sistemului şi intrai.

f) Eficienta sistemului - este capacitatea sistemului de a transforma intrările în ieşiri la nivelul aşteptat.

Considerând sistemul ca o cutie neagră putem exprima eficienţa prin următorii indicatori:

- Transmitanţă, ca fiind raportul dintre intrări şi ieşiri: T = I / E

- Puterea de transformare, ca fiind supremul în timp a valorii absolute a transmitanţei.

g) Flexibilitatea sistemului – este capacitatea sistemului de a-si adapta mărimile caracteristice de stare, acţiunea si structura sistemului la cerintele mediului, pentru a-si atinge finalitatea.

h) Nivelele sau ierarhia sistemelor reflecta faptul că toate sistemele sunt de fapt subsisteme din moment ce toate pot fi incluse în alte sisteme mai mari.

1.2 Intreprinderea – sistem dinamic, complex, socio-economic

Definim întreprinderea ca o grupare de oameni, resurse, mijloace de muncă, proceduri care, preluând la un moment dat unele mărimi – materie, energie, informaţii – le transformă în altele, de regulă diferite calitativ şi le redau, la un alt moment, sub formă de produse, lucrări sau servicii.

Această definite ne redă întreprinderea ca sistem cu următoarele caracteristici:

- este un sistem socio-economic deoarece reuneşte mijloacele de producţie şi forţa de muncă prin intermediul cărora realizează produse, lucrări şi servicii corespunzătoare nevoilor sociale;

- este un sistem dinamic – modificările care au loc în cadrul sistemului, în relaţia acestuia cu mediul, îi determină o anumită traiectorie de evoluţie care îi asigură viabilitatea;

- este un sistem complex reprezentând o reuniune articulată prin numeroase legături a diferitelor componente – oameni, utilaje, materie, energie, informaţii – care acţionează în interelaţii determinate de existenţa obiectivelor proprii întregului sistem;

- este un sistem probabilistic întrucât acţiunea ansamblului este supusă unor factori perturbatorii care tind să modifice starea de echilibru;