Strategia și politica firmei

1. Strategia si politica firmei

In conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor un rol esential il au strategiile si politicile, elaborate de catre organismele manageriale. Concretizarea esentiala a previziunii, strategiile si politicile jaloneaza dezvoltarea fiecarei societati comerciale, de continutul lor depinzand adesea decisiv eficacitatea interfetei cu suprasistemele din care face parte,masura in care acestea isi mentin si amplifica segmentul din piata ocupat, profitabilitatea obtinuta.

Conceptele de strategie si de politica

Studiile consacrate managementului cuprind numeroase definiri ale strategei firmelor. Astfel, binecunoscutii profesori nord-americani Justin Longenecker si Charles D. Pringle, intr-un manula universitar reeditat de numeroase ori, trateaza strategia ca o concretizare a previziunii, stabilind ca are drept obiect elaborarea unor cuprinzatoare programe de esenta privind viitorul, continundu-se cu o planificare mai detaliata si de o natura specifica.

Reputatul specialist belgian Philippe de Woot defineste strategia ca fiind optiunile importante ale intreprinzatorului in conformitate cu mediul tinand cont de resursele de care dispune. O definitie diferita formuleza M. Bower: Strategia este stiinta si arta de a declansa toate resursele societatii comerciale pentru atingerea cu succes a obiectivelor si scopurilor fixate. Iar intr-un alt manual de management strategic din SUA strategia este definita ca structura obiectivelor sau scopurilor, planurile si politicile majore pentru realizarea acestor scopuri, astfel stabilite incat sa defineasca profitul actual sau viitor al firmei.

Strategia de firma reprezinta ansamblul obiectivelor majore ale firmei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate.

Principalele componente ale strategiei sunt:

a) Obiectivele, ce au in vedere orizonturi indelungate, de regula 3-5 ani, si care se refera la ansamblul activitatilor societatii comerciale sau la componente majore ale acesteia. Un exemplu, de asemena obiectiv, il reprezinta obtinerea de catre firma X, in perioada viitorilor cinci ani, a unui profit mediu anual de minimum 10.000 RON. Celelalte categorii de obiective, ce au in vedere perioade mai scurte si implica o parte minora din activitatile firmei, nu sunt cuprinse in strategia sa.

b) Modalitatile de realizare a obiectivelor se refera la abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei parti apreciabile dintre activitatile societatii comerciale, pe baza carora se stabileste ca este posibila si rationala indeplinirea obiectivelor strategice. Dintre modalitatile strategice mentionam: privatizarea, retehnologizarea, reproiectarea sistemului de management, diversificarea productiei, asimilarea de noi produse, patrunderea pe noi piete, formarea unei societati mixte cu un partener strain, specializarea in productie, profilarea si reprofilarea firmei, combinarea productiei, modernizarea organizarii, informatizarea activitatilor, etc. Cel mai frecvent utilizate dintre acestea sunt optiunile de natura predominant economica, primele enumerate. In literatura de specialtate, pentru modalitatile strategice se mai utilizeaza si termenul vector de crestere al firmei, intrucat indica directia in care aceasta evolueaza. Adoptarea uneia sau alteia dintre modalitatile strategice marcheza sensibil caracteristicile cantitative si calitative ale activitatilor incorporate de firma si implicit performantele economice. De exemplu preconizarea dezvoltarii unei societati comerciale pe baza diversificarii productiei implica, intre altele, completarea bazei tehnice prin achizitionarea de noi utilaje, modificarea structurii profesionale a fortei de munca, si in primul rand al muncitorilor, corespunzator caracteristicilor schimbate ale proceselor de productie, transformarea sau inlocuirea precedentelor sisteme de pregatire, programare, lansarea si urmarire a productiei, modificarea caracteristicilor procesului de aprovizionare in sensul asigurarii integrale si la timp a unei mai mari diversitati de materii prime, materiale, noi politici si modalitati de dimensionare si stocare a materiei prime, materialelor, semifabricatelor, produselor finite etc.

c) Resursele sunt prevazute in strategii, de regula, global, sub forma fondurilor de investitii, eventual cu precizare partii ce revine resurselor umane si materiale. Totodata, se indica si provenienta surselor- proprii, imprumutate, atrase sau de la stat- elemente deosebit de importante, dat fiind caracterul limitativ al resurselor si ponderea decizionala pe care o au asupra intregii strategii furnizorii de resurse financiare- bancile, partenerii de afacei sau agentiile guvernamentale implicate.

d) Termenele incorporate in strategiile firmelor se refera, de regula, la: data declansarii si aplicarii strategei, termenele intermediare ce marcheaza evolutii semnificative in realizare obiectivelor strategic, precum si termenul final cand se prevede incheierea implementarii strategiei respective. Principalul aspect implicat se refera la sincronizarea termenilor stabilite tinand cont de particularitatile si evolutiile specifice ale precedentelor componente.

Elementele prezentate sunt valabile, in general, pentru strategiile oricarei firme, indiferent de profil si de contextul in care isi desfasoara activitatile.

Strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor de catre societatile comerciale. In esenta, politica firmei cuprinde un set de obiective pe termen mediu, ce se refera fie la ansamblul activitatilor, fie la componente majore ale acesteia, impreuna cu volumul si structura resuraelor disponibile, actiunile majore de intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de finantare, termenele finale si intermediare, indicatorii de eficienta globali si partiali.

Din cele prezentate rezulta ca politicile firmei se deosebesc de acestea prin:

a) orizont mai redus, intrucat se refera la perioade de 0.5-2 ani, de regula un an;

b) grad de detalier mai pronuntat, cuprinzand, asa cum s-a mentionat, numeroase elemente suplimentare, in special cu caracter operational.

Politicile se concretizeaza de obicei in programul sau planul anual al societatii comerciale si in programe speciale pe anumite domenii- comercial, tehnic, financiar, personal, marketing, reparatii etc.- prevazute pe orizonturi scurte si medii, intre cateva luni si maximum doi ani.

De retinut, insa, ca politicile nu reprezinta simple concretizari ale strategiilor. In procesul elaborarii lor, ca urmare a analizelor efectuate, se introduc si elemente