Analiza concurenței - SC Cobra Security SRL

1.Concurenta. Strategii de piata

Ansamblul raporturilor de interactiune in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietelor de desfacere formeaza sistemul relatiilor de concurenta.

In practica tarilor cu economie de piata, gama instrumentelor si mijloacelor utilizate in lupta de concurenta se dovedeste a fi extrem de larga De la modalitati mai mult sau mai putin "pasnice" care definesc un comportament concurential dominat de "fairplay" - nu numai permis , dar chiar incurajat de societate - lupta de concurenta merge pana la forme mai aspre, care ies uneori din cadrul legal , concretizandu-se intr-un comportament anticoncurential.

Concurenta cunoaste grade diferite de intensitate, in functie de raportul dintre cerere si oferta, de masura echilibrarii acestora, pe de o parte, de raportul de forte in care se plaseaza agentii de piata, pe de alta parte.

Concurenta propriu-zisa se desfasoara insa intre intreprinderi in calitatea lor de ofertanti (vanzatori). Ea imbraca forma luptei pentru cucerirea pietei, intreprinderile concurente straduindu-se ca purtatorii cererii sa le achizitioneze produsele.

In cadrul luptei de concurenta, intreprinderile pot viza aceleasi nevoi de consum sau nevoi diferite, adresandu-le produse indentice, asemanatoare ori substantial diferite. In functie de acestea, concurenta se plaseaza in situatii variate.

Concurenta directa (din punct de vedere al producatorului) se imparte in concurenta de marca si concurenta la nivel de intreprindere. In cadrul concurentei de marca diferentierea intre concurenti se realizeaza prin imaginea de marca, pe care fiecare se straduieste sa o confere produselor proprii, utilizand mijloace si tehnici corespunzatoare. In cazul concurentei la nivel de intreprindere produsele sunt similare, concurenta se realizeaza prin diferentierea calitativa a produselor. De regula, astfel produse sunt sustituibile in consum.

Concurenta indirecta ( din punct de vedere al pietei) se imparte in concurenta formala si concurenta generica. Concurenta formala cuprinde situatii in care aceiasi nevoie poate fi satisfacuta in mai multe moduri , cu produse diferite. In cadrul concurentei generice , intreprinderile din cadrul pietei isi disputa practic aceleasi venituri ale consumatorilor.Concurenta dintre ele are la baza categoria de nevoi careia i se adreseaza produsul , fiecare disputandu-si intaietatea in satisfacerea acesteia.

In economia de piata, concurenta este o necesitate obiectiva, face parte din "regulile de joc" ale pietei. Functionalitatea ei stimuleaza preocuparile pentru cresterea, diversificarea si imbunatatirea calitativa a ofertei de marfuri, pentru adaptarea ei la dinamica cerintelor. Forta competitiei si implicatiile ei in mecanismul pietei depind de numarul si pozitiile celor care se confrunta. Astfel, concurenta lipseste total in situatia de monopol , cand productia(distributia) unui produs se concretizeaza intr-o singura firma. O asemenea situatie este rar intalnica in practica.

Piata cunoaste o concurenta imperfecta. Ea se manifesta in urmatoarele forme:

- Concurenta pura, caracteristica situatiei cu multi ofertanti, actionand in cadrul pietei bunurilor de masa. Diferentierea nesimnificativa dintre produs si conditiile de comercilaizare au la baza raportul cantitativ dintre cerere si oferta.

- Concurenta monopolista presupune prezenta mai multor ofertanti actionand in cadrul petei unor produse care, prin natura lor, pot fi diferentiate intr-o anumita masura.

- Concurenta oligopolista este caracteristica situatiilor de piata cu putin ofertanti.numarul redus al concurentilor creaza premisele unei competitii aspre, datorita posibilitatiilor de cunoastere a pozitiei detinute de fiecare in cadrul pietei.

Competitia desfasurata in cadrul legal, avand la baza perfectionarea propriei activitati, este cunoscuta sun numele de concurenta loiala. Situatia in care unele firme apeleaza la mijloace necinstite este cunoscuta sub numele de concurenta neloiala

Strategia de piata reprezinta o componenta a strategiei generale de dezvoltare a intreprinderii. O strategie de piata adecvata este aceea conforma careia intreprinderea face o selectie corecta a segmentelor spre care isi concentreaza eforturile de marketing, carora li se adreseaza cu produsul potrivit, pe care-l ofera in cel mai potrivit loc, la pretul potrivit si insotit de o promovare corespunzatoare, urmarind sa-si realizeze astfel obiectivele stabilite pentru o anumita perioada. Se apreciaza, ca formularea strategiei de piata reprezinta punctul central al programarii de marketing.

Unul dintre factorii exogeni in functie de care trebuie conceputa strategia de piata a intreprinderii in reprezinta modul de manifestare a cererii de marfuri sau de servicii. Philip Kotler, unul din reputatii specialisti ai marketingului, folosind drept criteriu de clasificare a strategiilor trei dimensiuni ale cererii ( nivelul efectiv al cererii comprat cu cel dezirabil, evolutia in timp a cererii, caracterul, adica gradul de dezirabilitate al acesteia ), defineste opt stari ale cererii indican pentru fiecare caz in parte strategia corespunzatoare. Prin intermediul primelor patru strategii se urmareste gasirea unor cai de sporire a cererii efective pana la nivelui dorit, in cazul celei de-a cincea strategii, cerea efectiva se situeaza pe ansamblu la nivelul dorit, fiind necesaraa doar o desfasurare corespunzatoare a ei in timp; in cea de-a sasea situati cererea efectiva corespunde celei dezirabile atat ca nivet cat si ca evolutie in timp, stategia de piata adoptata vizand intretinerea acestei stari; in sfarsit, in ultimile doua situatii, cererea efectiva are un nivel mai mare decat cel dorit, strategiile de piata propuse urmarind fie reducerea, fie "distrugerea" completa a cererii efective