Analiza și previziunea vânzărilor la SC Vrancart SA

Capitolul I: CONSIDERATII TEORETICE PRIVIND PREVIZIUNILE ECONOMICE.

1.1. Stiinta previziunii economice

Un atribut al managementului economic în conditiile revolutiei tehnico-stiintifice este de a coordona activitatea de cercetare tehnico-stiintifica si de a promova în practica social-economica cele mai noi cuceriri ale stiintei moderne. În acest context, în cadrul activitatii de cercetare stiintifica s-a autonomizat previzionarea economica, fapt care a condus la crearea stiintei previziunii.

A. Conditiile obiective ale aparitiei stiintei previziunii economice.

Aparitia stiintei previziunii a fost conditionata de doua categorii de factori, si anume: este vorba, pe de o parte, de cerintele practicii sociale, în sensul ca stiinta previziunii este reflectarea acesteia pe plan teoretic, un act de cunoastere a realitatii economice si de influentare a acesteia în sensul dorit, iar pe de alta parte, de miscarea interioara, proprie stiintei, care împinge gândirea si cunoasterea umana spre domenii noi de investigare, acumulându-se treptat o serie de observatii si concluzii pertinente, legitimate ca autonome, constituindu-se astfel ca sistem de cunostinte cu obiect de cercetare de sine statator. Prin urmare, previziunea, sub diversele sale forme si modalitati de realizare, este un produs al gândirii si experientei umane. Ea reprezinta o expresie a rationalitatii, o forma de manifestare a capacitatii societatii de a preîntâmpina cu metode stiintifice problemele economico-sociale cu care se confrunta.

B. Definitia stiintei previziunii economice.

Ca orice stiinta, previziunea economica este un ansamblu sistematic de cunostinte si notiuni, care are ca obiect de studiu legitatile care determina necesitatea previziunilor, principiile de realizare a acestora potrivit conditiilor generale si particulare în care se înfaptuiesc, metodele de previziune care pot fi folosite. Se poate vorbi de o stiinta a previziunii economice numai în masura în care se întemeiaza pe realitatile obiective, pe cunoasterea si luarea în considerare a legitatilor sau principiilor generale ale progresului economico-social, adica în masura în care se obiectivizeaza. Previziunea economica este validata ca stiinta cu atât mai mult cu cât concluziile ei coincid cu tendintele de durata ale practicii sociale, ale societatii în întregul sau. În acest caz, interesele sociale se identifica practic cu necesitatile obiective.

C. Componentele sistemului teoretic al stiintei previziunii economice. Acestea pot fi formulate dupa cum urmeaza:

a) materialul faptic supus observatiilor, adica informatiile semnificative asupra dinamicii fenomenelor si proceselor economico-sociale si rezultatele obtinute în urma studierii lor;

b) ipotezele formulate privind evolutia în viitor a vietii economico-sociale si gradul de probabilitate scontat, luându-se în consideratie conditiile obiective si functia scop;

c) concluziile desprinse în urma analizei retrospective si prospective, exprimate prin notiuni, legitati si teorii confirmate de practica si

d) metodele folosite.

D. Conditiile necesare pentru ca stiinta previziunii economice sa-si atinga finalitatea teoretico-practica. Stiinta previziunii economice are o finalitate teoretico-practica, pentru atingerea careia trebuie sa se asigure:

a) investigarea temeinica nu numai a fenomenelor si proceselor economice, ci si a celor stiintifice, tehnice, tehnologice, sociale, ecologice etc. În sfera carora se efectueaza previzionarea;