Campania de publicitate la produsul Silva

Capitolul I

Promovarea şi procesul comunicării

1.1. PROMOVAREA ŞI PROCESUL COMUNICĂRII

Desfăsurarea unei activităţi de marketing moderne presupune nu numai crearea unui produs bun, stabilirea unui preţ atractiv şi punerea mărfii la dispoziţia consumatorilor vizaţi. Firmele trebuie să comunice cu clienţii lor, iar ceea ce comunică ele nu trebuie să fie rodul întâmplării.

Pentru a comunica în mod eficient, firmele apelează adeseori la agentii de publicitate care pot crea reclame reuşite, la specialişti în promovarea vânzărilor care pot elabora programe de stimulare a desfacerilor, la specialişti în marketing direct care pot crea baza de date şi pot lua legătura cu clienţii efectivi şi potenţiali prin poştă sau prin telefon precum şi la firme specializate în relaţii publice care le pot crea o anumită imagine. Ele îşi pregătesc personalul de vânzare astfel încât să fie prietenos, serviabil şi convingător. Penntru majoritatea firmelor problema nu este dacă să comunice sau nu, ci cât şi cum să cheltuiască pentru comunicare.

O companie modernă dispune de un sistem de comunicatii de marketing complex: firma comunică cu intermediarii, consumatorii şi diferite organisme publice. Intermediarii comunică cu consumatorii şi organismele publice. În acelaşi timp fiecare grup se află în conexiune inversă cu toate celelalte grupuri.

Programul comunicaţiilor de marketingal unei firme, numit mix promoţional constă într-o combinaţie specifică de instrumente publicitare, promovare a vânzărilor, forţelor de vânzare şi relaţii publice, utilizate de aceasta pentru a-şi împlini obiectivele de marketing.

Operatorii de marketing trebuie să inţeleagă modul in care se desfăsoară comunicarea. Aceasta implică existenţa a nouă elemente: două componente principale ale comunicării – emiţătorul şi receptorul; două instrumente esenţiale ale comunicării – mesajul şi mijlocul de transmitere; patru funcţii primare ale cominicării – codificarea, decodificarea, răspunsul şi reacţia inversă; iar ultimul element îl constituie zgomotul din sistem (bruiajul).

- Emiţătorul este cel care se ingrijeşte ca mesajul său să ajungă cu bine la receptor.

- Receptorul este cel care primeşte mesajul

- Mesajul este informaţia pe care emiţătorul o transmite receptorului

- Mijlocul de transmitere este calea aleasă de emitător pentru a-si transmite mesajul

- Codificarea pentru ca un mesaj să fie eficient, emiţătorul trebuie să-l codifice

- Decodificarea procesul de codificare a mesajului trebuie corelat cu procesul de decodificare a lui. Mesajele conţin semne care trebuie transmise receptorului, pentru ca acesta să le poată înţelege.

- Răspunsul este producerea reactiei asteptate de emiţător.

- Reaţia inversă este partea din răspunsul elaborat de receptor care este comunicat emiţătorului.

- Zgomotul de sistem (bruiajul) este contextul general al comunicării care poate conduce la distorsionarea mesajului.

Principalele reguli a căror respectare concură la realiyarea obiectivului sunt:

- emitatorul trebuie să determine cu preciyie segmentele ţintă carora li se va adresa precum şi tipul de răspuns pe care îl aşteaptă de la acestea.

- mesajele trebuie concepute pornind de la experienţa utilizatorului produsului şi de la modul în care audienţa are tendinţa să decodifice mesajele.

- mesajele trebuie transmise prin intermediul canalelor de comunicare care sunt preferate de ţinta vizată.

- emiţătorul trebuie să evalueze anticipat mesajul pentru a cunoaşte reacţiile receptorului la mesajele comunicate.

- emiţătorul trebuie să exercite un control asupra receptorului pentru a avea capacitatea de ai influenţa atitudinile.

- mesajul trebuie aliniat la credinţele, valorile, atitudilnile şi personalitatea receptorului.