Campaniile de Marketing Politic

Marketingul a debutat odată cu anii 70, în zona marketingului social, şi s-a extins la sfârşitul anilor 80. Expansiunea marketingului politic s-a produs în a doua parte a anilor 90, când viziunea asupra organizaţiilor şi institituţiilor politice a devenit furnizoare de produse sociale, viziunea asupra cetăţenilor s-a transformat decisiv într-una de clienţi ai diverselor sisteme social-politice, iar societatea a început sa fie privită ca un mecanism global de transfer de bunuri simbolice.

Marketingul politic este metoda globală de organizare, prezentare, promovare a informaţiei şi a resurselor necesare realizării unor obiective politice. Analiza de publicaţii cu privire la problema de marketing politic duce la concluzia că, în ciuda utilizării pe scară largă a termenului, nu sunt recunoscute încă fundamentele teoretice ale acestui fenomen.

În articolul intitulat: “Marketing Politic, pe fondul teoriei Marketingului Modern”, autorul Artur Plonski încearcă să răspundă la întrebări despre esenţa de marketing politic. Concepţii existente de marketing politic au fost împărţite în două grupe : abordare reducţionistă -defininind marketing politic ca un instrument de persuasiune utilizat în timpul campaniei electorale, precum şi abordare complexă - esenţa acţiunilor de marketing şi satisfacerea nevoilor de destinatari a ofertei politice. În lumina teoriei de marketing şi de cercetare efectuate de către autor, se pare că abordarea reducţionistă aduce efecte considerabil mai mici decât cea complexă.

În ciuda acestei analize a literaturii marketingului politic ,se indică faptul că teoria de marketing politic este încă în faza de orientare şi promovare pe pieţele convenţionale încă din anii 60.

Practicienii marketing-ului politic se deosebesc de practicienii marketingului comercial, produsul pe care primii îl propun neoferind o recompensă nemijlocită publicului ţintă Partidele politice ,media ,universităţile, guvernele, cu toate adoptă instrumente ale marketingului şi se folosesc de “inteligenta marketingului ”pentru a întelege nevoile şi cererile pieţei.

Publicitatea politică, numită uneori propagandă , este forma plătită a difuzării informaţiei de ordin politic. Informaţia politică este una din resursele cele mai importante folosite de marketingul politic. Aceasta reprezintă în acelaşi timp sursa vitala a cunoştinţelor necesare unei campanii de marketing politic (fapte, date, persoane, relaţii, atitudini, percepţii, opinii,).

În ultimii douăzeci de ani studiile din domeniul politicii şi-au îndreptat tot mai mult atenţia spre studiul campaniilor şi marketingului politic.Multe dintre cercetări vizează modul în care astfel de campanii contribuie la exprimarea votului.

Bartels, Gellman şi King consideră campaniile ca fiind fără nici un fel de influenţă asupra alegătorilor, şi că un candidat este ales doar după credinţele acestuia, valorile şi identitatea partidului din care face parte. Rămâne totuşi o categorie a publicului care, în opinia lui Zaller (1992) şi Cambell(2000) ,acordă atenţie campaniilor electorale. Din aceasta fac parte: cei care nu aparţin nici unei grupări politice, sau indecişii.

Volumul de scurte esee :“Campanii şi marketing politic“ vine să contrazică cele afirmate mai sus. De altfel, importanţa campaniilor este o premisă fundamentală a cărţii. De ce conteaza campania politică?- pentru că ,cel puţin la un nivel minim, votanţii sunt informaţi despre situaţia economiei ,a securităţii naţionale ,Gellman şi King numind acest proces ”enlightening”-“luminarea”publicului.

Schattschneider consideră partidele politice, candidaţii şi implicit campaniile derulate de aceştia drept un mijloc de a declanşa un conflict politic: sunt expuse idei contradictorii, şi astfel se identifică şi se mobilizează “suporterii”din clasa alegatorilor. Este adevarat şi că uneori printr-o campanie politică poţi minimaliza un scandal care te priveşte pe tine ca şi candidat ,în mod direct, sau dimpotrivă, poţi să sporeşti efectele unui conflict în care este angrenat rivalul tău. La fel de adevarat este şi că uneori, campaniile politice se pot confrunta cu situaţii de criză ,tragedii, scandaluri.

Există şi critici la adresa profesioniştilor care se ocupă cu astfel de campanii, acestora invocânduli-se faptul că oamenii sunt manipulaţi şi deosebit de influenţaţi în a cumpăra un anumit “produs” , pe care în mod normal nu l-ar cumpara, daca ar fi mai bine informaţi. Cu toate aceste critici, trebuie reţinut un lucru deosebit de important: faptul că partidele politice ,candidatii ,nu urmăresc să înşele publicul, ci să câştige alegerile printr-o campanie care să îi acorde avantaj candidatului , în detrimentul oponentului său. Campaniile nu fac altceva decât să ofere oamenilor care deja au o anumita preferinţă sau sunt încă indecişi ,motive pentru a se încrede în acel om politic, -mai multe motive decât oferă contracandidatul său.

Bineînţeles că arma unei campanii de success este, făra îndoială, strategia adoptată Strategia este gândită de consultanţii politici care joacă un rol foarte important. Aceştia contribuie extrem de mult la ceea ce înseamnă demararea unei campanii ,fiind numiţi de Stephen K.Medvic adevărate “resurse”, datorită aportului pe care îl aduc. Consultanţa poate fi considerată o artă ,ce se bazează pe intuiţie,fler sau chiar instinct. Putem afirma că, deşi fiecare din consultanţii politici contribuie în mod unic la campaniile pe care le desfaşoară, cu siguranţă aceştia împărtăşesc câteva abilităţi de bază.

Pentru ca o campanie să fie de success, trebuie ca atât candidaţii ,cât şi votanţii, să joace un rol: acela de a se “complimenta”(Nimmo “The Political Persuaders”),iar consultanţii politici sunt aceia care definesc acest rol. Cu toate că se poate observa uşor unicitatea fiecărei campanii, există anumite similarităti în modalităţile de abordare şi creare a strategiei.

Din punctul meu de vedere este vital ca un om politic să apeleze la un consultant politic, care este cel mai în măsură să se ocupe de imaginea acelui politician. Importanţa existenţei unui consultant politic este susţinută de Sorin Tudor în “Politica marketingului politic”. Acesta aduce în lumină unele aspecte din background-ul meseriei de consultant, precum şi a celei de politician. Autorul mai spune că o campanie bună poate într-adevar să faca minuni, însă nu poate să transforme urâtul în frumos, iar acest urât va ieşi odată şi odată la suprafaţă şi va provoca nemulţumire printre cetăţeni.

De asemenea strategiile proaste pot conduce alegătorii să vadă candidatul mai “strâmb” decât este el în realitate. Consider că Sorin Tudor dă un sfat tuturor candidaţilor politici: sa aleagă calea de mijloc, între bine şi rău: “Există, printre oamenii politici, unii care cred ca marketingul politic poate face minuni. Că îi poate transforma peste noapte - sau, mă rog, într-o lună, două de campanie electorală - din necunoscuţi, în lideri locali, din oameni care au călcat doar întâmplător prin teritoriu în eroi ai preocupării pentru binele comunităţilor şi din pitici în Feţi Frumoşi. Iar pentru aceasta sunt în stare de orice: să ofere promisiuni peste promisiuni şi cadouri peste cadouri, să calce peste mâna care i-a ajutat şi să se dezică de cei care i-au sprijinit, să stea într-un picior sau să se dea de trei ori peste cap.”(Sorin Tudor).