Deschiderea unui Complex Gen Mall

Introducere

Un socialist austriac, Victor Gruen, şi-a pus în gând să dăruiască americanilor care migraseră spre suburbii propriul lor „downtown“, locul de promenadă mărginit de buticuri cu vitrine elegante fără de care se simţeau mai putin orăşeni. Azi în America sunt mai multe mall-uri decât licee - circa 47.000. Noi avem mai putin de zece, dar numărătoarea abia a inceput. Se consideră că mall-ul a fost inventat pentru a vindeca o frustrare, aşadar.

Mall-urile româneşti nu vindecă o frustrare, pentru că românii n-au apucat să migreze spre suburbii şi nu „centrul“ e cel care le lipseşte. Nu le-a lipsit niciodată: pe vremea lui Eminescu, oamenii ieşeau la promenadă pe strada mare, în perioada interbelică făceau plimbări „la bulevard“ şi târguiau în prăvălii cu nume nemţeşti şi italiene, în anii comunismului ieşeau „în centru“ şi îşi făceau cumpărăturile „la magazinul universal“ - iar acum exista centrul comercial şi varianta sa cea mai sofisticata şi mai completă, importată cu nume cu tot: mall-ul.

Dacă în cei 15 ani care au trecut de la Revoluţie s-au construit în întreaga ţară doar 5 complexe de acest tip, analiştii se aşteaptă în anii următori la o adevarată explozie de noi proiecte. Iar primele „proiectile“ vor fi trase în următoarele săptămâni, când este aşteptată inaugurarea altor două mall-uri: unul la Bucureşti, în zona Eroii Revoluţiei (City Mall) şi altul la Timişoara (Iulius Mall). Primul dintre ele aparţine firmei Jaguar Development, deţinută de investitori greci şi israelieni, iar cel de-al doilea omului de afaceri ieşean Iulian Dascălu, care a mai deschis un mall în oraşul natal.

Ce îi determină pe investitori să parieze, brusc, pe acest tip de afacere, în condiţiile în care în primii opt ani de după 1990 nu s-a construit nici măcar un singur mall? Valentin Preda, director general al Jaguar Development, este de părere că băncile „poartă“ o bună parte din „vină“, dovedindu-se în ultima perioadă „foarte flexibile în relaţiile cu dezvoltatorii“. Şi nu e de mirare. În cazul unui astfel de proiect, investiţiile ating zeci de milioane de euro.

De asemenea, analiştii imobiliari sunt de părere că investiţia într-un mall se recuperează mai repede decât cea într-o clădire de birouri sau într-un alt tip de proiect imobiliar.

Cei care au adus în România acest gen de centru comercial sunt turcii de la Anchor Group, care au deschis la Bucureşti Mall acum 9 ani. Tot ei sunt cei care au inaugurat în anul 2005 cel mai mare spaţiu comercial din ţară, Plaza România.

Analiştii imobiliari sunt de părere că în următorii ani, abia cu greu se va putea găsi pe harta Romaniei un oraş cu peste 200.000 de locuitori în dreptul numelui căruia să nu existe şi un mall. Iar exemplul cel mai des invocat de ei este cel al Ungariei. „Numai în Budapesta sunt peste 20 de mall-uri“, arată Costel Alecu. Optimismul său este împartăşit şi de Iulian Dascălu: „În fiecare oraş cu peste 150.000 de locuitori este nevoie de cel puţin un mall“.

Încet, dar sigur, mall-ul a început să-şi dezvăluie valenţele şi pentru românul de rând: afacere cu multe zerouri la coadă, locul în care poţi găsi de toate pentru toate gusturile, „moft“ socio-monden, iar lista rămâne deschisă.

Promenada prin mall-urile României a început...

1. Definirea problemei

Bârlad este un municipiu din judeţul Vaslui, Moldova, România. Este o localitate care avea în 2002 o populaţie de 69.066 locuitori. (Numărul de locuitori se referă strict la delimitarea administrativă a municipiului). Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Tutova. În anii 1950, Bârladul devine reşedinţa Regiunii Bârlad, una din cele 15 regiuni care formau Republica Populară Română. La acea dată doar Suceava, Iaşi, Bacău şi Galaţi beneficiau în Moldova, alături de Bârlad, de statutul de oraş regional. Ulterior, Bârladul pierde statutul de reşedinţă de regiune, devenind centrul unui raion din regiunea Iaşi. Reîmpărţirea administrativă a ţării din anii 1960 în judeţe situează oraşul în judeţul Vaslui.