Designul bucătăriei moderne

CAPITOLUL I. DESIGNUL ȘI ESTETICA AMBIENTULUI

Designul ambiental nu are nicio legatură cu arhitectura, cel puțin așa susțin anumiți autori, deoarece aceasta din urmă este considerată că făcând parte din domeniul artei. Designul ambiental constă în amenajarea și ordonarea spațiilor arhitecturale, a instalațiilor industriale, sistematizarea circulației, gruparea punctelor de interes social, administrativ, cultural, cu tot mobilier de interior și exterior, dotări aferente vieții cotidiene.

Pentru asigurarea unei ambianțe cât mai plăcute este nesecar să se țină seama de anumite detalii în ceea ce privește: dușumeaua, pereții interiori, tavanul și sursele de lumină. De regulă, dușumeaua trebuie sa aibă o culoare neutră, care sa nu iasă în evidență, permițând astfel mobilierului să atragă atenția. Pentru dușumea se pot folosi: marmura, cu singurul dezavantaj că nu absoarbe zgomotul; lemnul, care se murdărește și deteriorează mai ușor decât mocheta sau covorul, dar este mai rezistent; linoleumul, care s-a dovedit a fi cel mai frecvent utilizat în ultimii ani. Vopsitul pereților interiori este cel mai economic mod de finisare, iar cel mai des utilizat este ipsosul-pereții rigips. Tavanul susține instalații cum ar fi: sursele de lumină, cabluri, instalații electrice,spoturi etc. Tavanul fals poate ascunde instalațiile inestetice. Multireflectoarele oferă o lumină ce asigură expunerea treptată a ambientului și sunt cele mai moderne surse de lumină. Un design de success este garantat și de iluminare care trebuie să fie în concordanță cu amenajarea generală și cu modul de expunere al mobilierului și care asigură atmosfera potrivită.

Dispoziția unei personae aflate într-o încăpere este dată de atmosfera din acea încapere, atmosferă care implică cele cinci simțuri: vaz, auz, miros, pipăit, gust.

Simțul văzului este cel mai important mijloc de atragere a atenției deoarece furnizează oamenilor cea mai multă informație. Mărimea, forma și culoarea sunt trei stimuli vizuali care sunt folosiți pentru a atrage atenția. Armonia este “acordul vizual”, contrastul este “diversitatea vizuală” şi dezacordul este “conflictul vizual”; pot apărea în multe părţi ale oricărei expuneri,

aşezări sau aranjament fizic. Armonia, contrastul sau dezacordul pot constitui un mod de a crea o atmosferă, indiferent de situția dată; relaţiile vizuale armonioase sunt în general asociate cu încăperi de o configuraţie mai liniştită şi somptuoasă, în timp ce relaţiile vizuale contrastante şi discordante promovează o atmosferă emoţionantă, veselă sau informaţională. Formele creează anumite emoţii oamenilor, de aceea în planificarea amenajării unui spațiu, trebuie să se țină cont că linia verticală exprimă tărie și stabilitate, dă privitorului o mişcare a ochiului sus-jos, tinde să înalţe suprafaţa, dă iluzia de spaţiu sporit în acea direcţie. De asemena, liniile orizontale promovează o senzaţie de odihnă, relaxare şi repaus; liniile diagonale sugerează acţiune şi mişcare şi uneori dau iluzia de instabilitate; liniile curbe sugerează o atmosferă feminină şi adaugă mişcare în flux.

Culorea este importantă în aranjarea mobilierului: ea atrage atenția și scoate în evidență, însă prea multe culori folosite deranjează și derutează pe cel care le privește. Cel mai indicat este să se folosească trei culori care să fie în armonie (exemplu, culorile complementare din spectrul culorilor). Expunerea monocromă reprezintă amestecul de două sau mai multe nuanțe dintr-o culoare și pune în valoare prezentarea. Articolele selectate pentru expunere sunt influenţate adesea de alegerea schemelor de culoare. Nu se vor exclude efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor asupra unei personae şi nici proprietăţile culorilor.

Folosirea cu grijă a designului arhitectural, a materialelor de construcţii, echipamentelor şi decorurilor interioare poate înlătura sau cel puţin reduce majoritatea sunetelor deranjante. Sunetul poate fi un informator, un captator al atenţiei şi un stabilizator al dispoziţiei.