Externalizarea Activităților din Lanțul Logistic

EXTERNALIZAREA ACTIVITĂŢILOR DIN LANŢUL LOGISTIC

1. NECESITATEA EXTERNALIZĂRII, DEFINIŢII

Întreprinderile au tendinţa din ce în ce mai mult de a se (re)centra pe activităţile lor principale, denumite şi activitaţi de bază, în scopul ameliorării competitivităţii şi pentru a reduce SC ca urmare a evoluţiei într-un mediu concurenţial exacerbat. Pentru a nu face apel la tehnicile pe care întreprinderea nu le deţine sau pe care nu le pot exersa într-un mod rentabil sau care ar face gestiunea întreprinderilor prea complexă, un număr de întreprinderi s-au întors spre meseria lor de bază, scăpând de sarcinile cu valoare adăugată redusă pe care le executau anterior. Este util ca înainte de a înţelege acest proces să definim externalizarea.

Externalizarea este procesul prin care o întreprindere deleagă şi încredinţează unei societăţi partenere o operaţie, sarcină sau funcţie care se integrează în activitatea sa globală, dar pe care trebuia să o asigure ea însăşi.

Ea constă într-o relaţie sistematică de parteneriat şi se adresează unei prestaţii, relaţiile în cauză fiind stabilite printr-un contract. Externalizarea nu trebuie confundată cu subtratarea care este un transfer de execuţii, în timp ce externalizarea este un transfer de responsabilitate. Astfel, strategia de externalizare cuprinde anumite sectoare de activitate şi atinge toate serviciile întreprinderii.

În general, toate activităţile care nu sunt creatoare de valoare adaugată sau sunt creatoare de valori relativ reduse în cadrul unei întreprinderi, şi care nu fac parte din activităţile de bază, sunt externalizate. Înainte de a înţelege mai bine funcţia acestei politici de externalizare, vom ataşa funcţia de logistică - o funcţie transversală a întreprinderii care vizează armonizarea, sincronizarea acelor fluxuri fizice rare (materii prime, component în curs de execuţie, produse finite, ambalaje şi deşeuri) şi de informaţii.

Prin externalizare ne propunem să răspundem la 3 întrebări:

- De ce externalizăm?

- Prin cine şi cum externalizăm?

- Riscurile externalizării?

2. DE CE EXTERNALIZĂM?

Spunem adesea că a face costă mai scump decât cumpărarea, dar activităţile externalizate sunt întotdeauna cele care nu creează/sau creează o valoare adăugată mică. Analizând mai profund situaţia se constată că nu este cazul. Într-adevăr, întreprinderile au tendinţa să externalizeze anumite funcţii, în principal din raţiuni legate de calitate, rentabilitate, supleţe, reactivitate. Să luăm un exemplu din logistica transportului de mărfuri: transportul este un post oneros şi dificil de pus în practică, deoarece necesită mult timp şi investiţii mari.

Eficacitatea - întreprinderea care externalizează câştigă timp prin încredinţarea altora a ceea ce ea renunţă să asigure. Astfel, întreprinderile se concentrează asupra activităţii de bază în care ele sunt mult mai performante, având un grad de control mai mult sau mai puţin acentuat, în funcţie de modul de externalizare preferat. Prestaţiile la care ele fac apel sunt mai eficiente în aceste activităţi periferice, care sunt de fapt activităţile de bază ale firmelor care acceptă preluare activităţilor. Această relaţie contractuală bazată pe încredere, durată şi interdependenţă, permite un palier limită de organizare, de integrare fără limite, menţinând însă avantajele care rezultă din utilizarea pieţei. Este deci, necesară o atenţie particular acordată contractului care reglementează relaţiile cu prestatorul şi care asigură întreprinderii o anumită seninătate în ceea ce priveşte rezultatele scontate.

Reactivitatea – externalizarea logisticii duce la o mai mare adaptabilitate la schimbări, asigură o reactivitate ridicată de fiecare dată. Intr-adevăr în contextul economic actual marile întreprinderi "patinează" datorită dimensiunilor mari, ceea ce le face să avanseze greu. Recursul la formarea de întreprinderi mici şi mijlocii permite o flexibilitate mai mare şi o reactivitate sporită faţă de variaţile cererii. Într-un alt context, prestatorul se angajează în mod egal să asigure continuitatea prestaţiilor şi să suprime activităţile cotidiene, descărcând astfel întreprinderea de greutăţi suplimentare.

Rentabilitatea - externalizarea implică în general o scădere a costurilor, ceea ce duce

la o ameliorare a rentabilităţii. În primul rând, ea permite scăderea costului social al

întreprinderii legat de personalul pe care întreprinderea îl folosea înainte pentru o activitate

acum externalizată, dar şi a sarcinilor sociale care reveneau, ele fiind transferate prestatorului.

Calitatea – prestatorii sunt certificaţi în general prin norma ISO 9002; ei sunt deci, recunoscuţi în profesia lor. Activităţile externalizate sunt specialitatea prestatorilor din moment ce aceştia sunt asociaţi, riscurile întreprinderii sunt mici şi participă la succesul său. Prin urmare, ei sunt responsabili de obiective care sunt aceleaşi cu ale întreprinderii ce le externalizează, asigurând clientului final calitatea prestaţiei. Externalizarea este de asemenea, o soluţie pentru personalul calificat, permiţându-i astfel realizarea de prestaţii de calitate fără a-i suprasolicita sau forţa.

3. PRIN CINE ŞI CUM?

PRIN CINE ?

Alegerea partenerului necesită o atenţie particulară deoarece această alegere va influenţa eficienţa şi rentabilitatea întreprinderii. De aceea prestatorul trebuie să îndeplinească un anumit număr de calităţi şi este selectat după o analiză riguroasă.

Calităţile esenţiale pe care întreprinderea le cere vis-a vis de prestator sunt:

- competenţe certificate în domeniul logisticii: prestatorul trebuie să posede cunoştinte solide, actualizate, precum şi capacitatea de a le dezvolta;

- prestatorul trebuie să fie dotat cu capacitate de inovaţie, cu flexibilitate şi reactivitate. El trebuie să fie capabil să reacţioneze şi să facă faţă preocupărilor întreprinderii;

- trebuie să dispună de capacitate de investiţie, precum şi de soliditate financiară, trebuind să demonstreze perenitatea structurilor sale;