Cuprins
- 1. Introducere
- 1.1 Prezentare generală
- 2. Mediul politic
- 2.1 Structura Guvernului
- 2.2 Politicile Rusiei
- 2.3 Alegerile prezidentiale
- 3. Mediul economic
- 3.1 Dezintegrarea financiară şi economică din Rusia
- 3.2 Politica Monetară şi fiscală
- 3.3 Inflaţia
- 3.4 Comerţul
- 3.5 Investiţiile
- 3.6 Sistemul bancar în Rusia
- 4. Mediul de afaceri
- 4.1 Pregatirea întâlnirilor
- 4.2 Codul vestimentar şi cina de afaceri
- 4.3 Managementul în Rusia
- 5. Comportamentul consumatorului
- 5.1 Produsele ruseşti şi preferinţele consumatorului
- 5.2 Domeniile (trand-urile) de consum în Rusia
- 5.3 Particularităţi ale produselor
- 6. Intrarea pe piaţă
- 6.1 Deschiderea francizei
- Studiu de caz
Extras din proiect
1. INTRODUCERE
1.1 Prezentare generală
Rusia, sau Federaţia Rusă , este o ţară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa şi Asia. Cu o suprafaţă de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă ţară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua ţări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta ţară din punct de vedere al numărului de locuitori, având frontiere terestre cu următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia şi Coreea de Nord. În timpul URSS-ului, Rusia era republică dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o ţară independentă şi un membru cu o mare influenţă în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, ţara s-a numit în mod oficial Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbuşirea URSS-ului este considerată succesoarea de drept în problemele internaţionale al defuncţei URSS. Cea mai mare parte a teritoriului, populaţiei şi producţiei industriale ale Uniunii Sovietice una dintre cele două superputeri ale lumii, au rămas în Rusia. După prăbuşirea URSS-ului, rolul Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult în comparaţie cu cel al URSS-ului.
Populaţia Rusiei a scăzut cu aproximativ 10 milioane de oameni ( de la 150 de milioane în 1907, la 140 milioane în 2007) ca urmare, în principal, a destrămării fostului imperiu rus. Uniunea Sovietică ar fi trebuit să fie un stat transnaţional al muncitorilor eliberaţi de naţionalism. De aceea, conceptul Rusiei ca entitate naţională separată nu a fost accentuată la începutul existenţei Uniunii Sovietice. Deşi instituţiile şi oraşele ruseşti rămăseseră dominante, mulţi neruşi au participat la noile organe de conducere de la toate nivelurile. Unul dintre aceşti neruşi a fost georgianul Iosif Vissarionovici Stalin. După moartea lui Lenin (1924) a avut loc o scurtă luptă pentru putere. Stalin a reuşit să îndepărteze toţi pretendenţii la puterea supremă în stat şi să distrugă toate limitările şi balanţele puterii stabilite în sistemul politic sovietic, până la sfârşitul deceniului fiind capabil să-şi asume puteri dictatoriale. Lev Troţki şi aproape toţi veteranii bolşevici au fost fie exilaţi, fie executaţi. La începutul celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut, Stalin a lansat Marea Epurare, o serie de represiuni politice la o scară nemaivăzută.
Milioane de oameni pe care Stalin sau organele locale ale puterii le-au suspectat de lipsă de loialitate au fost executate sau deportate în lagărele de muncă ale Gulagului din cele mai îndepărtate zone ale Siberiei. Stalin a fost iniţiatorul industrializării forţate a unei ţări care fusese până în acel moment, în principal, o societate rurală, precum şi colectivizării agriculturii ruse. În 1928, Stalin a introdus "primul plan cincinal" menit să modernizeze economia sovietică. Cele mai multe resurse economice au fost îndreptate către dezvoltarea industriei grele. Pe lângă modernizarea industriilor civile, au fost înfiinţate numeroase intreprinderi pentru producerea armamentului şi muniţiilor. Într-o oarecare măsură, planul a funcţionat, Uniunea Sovietică reuşind să se transforme rapid dintr-o economie agrară într-o superputere industrială, totul într-un ritm neaşteptat de rapid, cu preţul unor mari pierderi umane datorate foametei generate de colectivizare, a planificării riscante şi a goanei după îndeplinirea cu orice preţ a sarcinilor propuse, ca şi a proastei politici in domeniul securităţii muncii.
Deşi devastată de război, Uniunea Sovietică a reuşit să devină, după încheierea conflictului mondial, a doua superputere mondială. Armata Roşie a ocupat Europa Răsăriteană după război, inclusiv jumătatea răsăriteană a Germaniei şi o parte a oraşului Berlin. Stalin a instalat guverne loiale comuniste prosovietice în toate statele satelit. În perioada imediat următoare încheierii războiului, Uniunea Sovietică, mai întâi, şi-a refăcut economia şi, mai apoi, a continuat dezvoltarea economiei printr-un proces controlat exclusiv de la centru, din Moscova. Sovieticii au pretins şi au primit importante despăgubiri de război din Germania răsăriteană, cât şi din partea altor ţări, precum Ungaria, Finlanda, Italia sau România. URSS şi-a consolidat controlul asupra aşa-numitului bloc răsăritean. Statele Unite, în schimb, au ajutat la reinstaurarea regimurilor democratice în Europa Occidentală, (înclusiv în Germania Apuseană), şi a participat la refacerea economică a zonei. Cele două superputeri au început o luptă pentru dominarea din punct de vedere economic, politic şi ideologic a lumii a treia, într-un conflict care a devenit cunoscut ca Războiul rece, care a transformat în inamici pe foştii aliaţi din cel de-al Doilea Război Mondial.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Federatia Rusa.doc