Modele de Jocuri în Negocierea Internațională

Ceea ce economistii numesc teoria jocurilor, psihologii numesc teoria situatiilor sociale, o descriere destul de exacta si simplificata a conceptului. Desi relevanta in totalitate si atunci cand vine vorba de jocuri gen bridge si poker, marea parte acercetarii in acest domeniu se desfasoara in sensul descoperirii modului in care interactioneaza grupurile de oameni . Teoria jocurilor reprezinta studiul sistematic al alegerilor rationale interdependente. Poate fi folosita pentru a explica, a prezice si a evalua comportamentul uman in contextul in care consecintele actiunilor intreprinse depind de alegerile unuia sau mai multor agenti diferiti, care, la randul lor, depind de ceea ce aeltii aleg sa faca, si tot asa. In consecinta, teoria jocurilor este relevanta in domeniul eticii, fiind folosita in cadrul filozofiei morale si politice .

In plus fata de teoria jocurilor, teoria economica mai are inca 3 ramuri : teoria deciziilor, teoria echilibrului general si teoria mecanismelor stabilirii consecintelor.

Teoria decizionala poate fi vazuta ca teoria jocurilor de o singura persoana, sau un singur jucator contra mediului. Ea se concentreaza asupra preferintelor si formarii prioritatilor. Forma cea mai des utilizata a teoriei argumenteaza ca alegerea dintre alternative riscante poate fi explicata prin valoarea asteptata a unei functii numerice a utilitatii, aceasta depinzand de mai multi factori, valoarea monetara primand in cazul economistilor. Incertitudinea rezultatelor e reliefata de catre teoria probabilitatilor, iar legea lui Bayes este frecvent folosita pentru a analiza modul in care informatia schimba credintele jucatorilor. Teoria decizionala este instrumentul principal folosit in analiza deciziilor , reliefand modul cel mai bun de a face rost de informatii inainte e luarea unei decizii permanente.

Teoria echilibrului general este o ramura specializata a teoriei jocurilor care se ocupa de schimburi si productie, cu un numar mare de consumatori si producatori. Este folosita in analiza macroeconomica a unor politici economice ample cum ar fi cele monetare sau fiscale, in analiza pietelor bursiere, a preturilor, ratelor de schimb si a dobanzilor. In ultimii ani, economia politica s-a cristalizat ca o combinatie, in principal, a teoriei echilibrului general si a teoriei jocurilor, prima aplicandu-i-se sectorului privat, iar cea de-a doua comportamentului votantilor si a motivatiilor guvernamentale. Printre problemele studiate se numara politicile fiscale, comerciale sau acorduri comerciale internationale .

Teoria mecanismelor difera de cea a jocurilor, deoarece aceasta din urma considera regulile jocului ca fiind o constanta, in timp ce teoria mecanismelor analizeaza consecintele diferitelor seturi de reguli. Astfel, aceasta adreseaza problema stabilirii unor sisteme de egalizare a unor riscuri, prin intermediul mecanismelor salariilor sau altor elemente motivante.

Teoria jocurilor este a abordare distincta si interdisciplinara a studiului comportamentului uman. Disciplinele cele mai des uzitate sunt matematica, economia si alte stiinte sociale si comportamentale. Teoria jocurilor (la fel ca teoria computationala si multe alte contributii) a fost initiata de marele matematician John von Neumann. Prima lucrare importanta a fost Teoria Jocurilor si a Comportamentului Economic, scrisa de von Neumann in colaborare cu marele matematician economist, Oskar Morgenstern . Acum se realizeaza distinctia intre jocurile cooperative si cele noncooperative, se definesc conceptele de solutie si strategie dominanta, precum si utilitatea asteptata si cea transferabila.

Solutia unui joc presupune determinarea celei mai buen strategii pentru fiecare jucator in raport cu o functie obiectiv specificata.

Strategia unui jucator, intr-un joc sau o situatie de afacere, este un plan complet de actiune pentru orice situatie care ar putea aparea, plan care determina in totalitate multimea comportamentelor posibile ale unui jucator . Aceasta determina actiunile jucatorului in orice stadiu al jocului, pentru orice posibila istorie a jocului pana in acel punct. Un profil strategic este un set de strategii pentru fiecare jucator care specifica toate actiunile posibile intr-un joc. Fiecarui jucator ii este atribuita o strategie unica. Conceptul de strategie este, cateodata, confundat cu cel de mutare, care este o actiune intreprinsa de jucator la un moment dat in timpul jocului.

Perioada dinaintea aparitiei acestei carti fusese caracterizata prin focalizarea pe jocurile competitive, numite si jocuri cu suma nula. Conceptele si instrumentele de baza ale teoriei, cum ar fi structura jocului (matriceala si extinsa), strategia jucatorului, tipurile de strategii (pure si mixte), rationalitatea individuala au fost stabilite tot in aceasta perioada.

Anii 1950-1960 au adus contributia extraordinara a lui John Nash, cu conceptul generalizat de echilibru. Tot acum, A.W. Tucker prezinta modelul dilemei prizonierului. Marea contributie a lui Nash a fost crearea unor concepte prin care sa se anticipeze rezultatul unui joc. A demonstrat ca jocurile necooperative pot rezulta in ceea ce se numeste echilibrul Nash. Acesta apare atunci cand fiecare jucator face alegerea optima bazandu-se pe ceea ce ceilalti jucatori la fata, desi aceste alegeri nu ar duce al cele mai bune rezultate pentru toata lumea , sau pentru oricine. In alte cuvinte, jucand miscare cu miscare te va duce la un rezultat pe care nu l-ai obtine daca ai face o intelegere cooperativa .

Teoria jocurilor se ocupa cu studiul situatiilor de incertitudine. Scopul sa este, in esenta, de a transforma o situatie de incertitudine, scopul fiind acela de a transforma aceasta situatie intr-una de certitudine, in conditiile adoptarii de catre jucatori a unui comportament rational.