Operațiuni pe Piața Financiară

Domeniu: Marketing

Conține 12 fișiere: doc, ppt, bmp

Pagini : 96 în total

Cuvinte : 27134

Mărime: 418.21KB (arhivat)

Publicat de: Fiodor Georgel Ene

Puncte necesare: 8

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL 1 - Operaţiuni pe pieţe financiare 5
1.1. Piaţa de capital 5
1.1.1. Cererea şi oferta de capital 8
1.2. Piaţa monetară 9
1.2.1. Piaţa valutară – segment de bază al pieţei monetare 9
1.2.1.1. Motivaţia operaţiunilor pe piaţa valutară 10
1.2.1.2. Participanţii la piaţa valutară internaţională 11
1.2.1.3. Tipuri de operaţiuni pe piaţa valutară 12
1.3. Pieţele la termen. Evoluţie şi caracteristici 13
1.3.1. Pieţele de mărfuri la termen, predecesoare ale pieţelor financiare 13
1.3.2. Tranzacţiile la termen – cerinţă a modernizării schimburilor
economice 15
1.3.3. Casele de compensaţie – verigă esenţială a operaţiunilor la termen 16
1.3.4. Pieţele financiare la termen 17
1.3.4.1. Tipuri de operaţiuni cu instrumente financiare 18
1.3.4.2. Caracteristicile pieţelor pe care se negociază
instrumentele financiare la termen 19
1.3.4.3. Motivaţiile contractelor la termen 20
CAPITOLUL 2 – Operaţiuni pe pieţe futures şi options 22
2.1. Contracte futures 22
2.1.1. Definire 22
2.1.2. Preţurile futures 24
2.1.2.1. Relaţia dintre preţurile spot şi preţurile futures 25
2.1.2.2. Noţiunile: bază, contango, backwardation şi randament
convenabil 26
2.1.3. Contracte futures pe valute 28
2.1.3.1. Baza şi convergenţa 28
2.1.3.2. Operaţiuni de hedging 30
2.2. Contracte options 32
2.2.1. Definire 32
2.2.2. Categorii, trăsături caracteristice 32
2.2.2.1. Call options 32
2.2.2.2. Put option 34
2.2.2.3. In-the-money, at-the-money, out-of-the-money 34
2.2.2.4. Intrinsic value, time value 35
2.3. Tipuri de opţiuni valutare 36
2.3.1. Opţiuni pe cursul de schimb 36
2.3.2. Opţiuni pe contracte futures pe valute 36
2.3.3. Opţiuni în stil futures 37
2.4. Piaţa opţiunilor valutare 39
2.5. Strategii de utilizare a opţiunilor valutare 41
2.5.1. Cumpărare de opţiuni calls 42
2.5.2. Vânzarea descoperită de opţiuni calls 43
2.5.3. Cumpărarea de opţiuni puts 44
2.5.4. Vânzarea unui put descoperit 45
2.5.5. Vânzarea acoperită de call 46
2.5.6. Vertical spreads 48
2.5.7. Straddles şi strangles 51
2.5.8. Alte strategii 54
CAPITOLUL 3 – Modelarea pieţelor pe opţiuni 58
3.1. Relaţia de paritate put-call 58
3.2. Factorii ce determină primele opţiunilor 60
3.2.1. Impactul asupra opţiunilor calls 60
3.2.2. Impactul asupra opţiunilor puts 62
3.3. Calculul volatilităţii 62
3.3.1. Volatilitatea istorică 62
3.3.2. Volatilitatea dedusă 63
3.4. Principii elementare legate de preţul opţiunilor 63
3.5. Modelul Black-Scholes 67
3.6. Modelul binomial de evaluare a opţiunilor 68
3.6.1. Modelul binomial cu un interval 69
3.6.2. Modelul binomial cu mai multe intervale 70
3.7. Modelul Garman-Kohlhagen 71
3.8. Măsurarea riscului opţiunii şi a senzitivităţii 73
CAPITOLUL 4 – Simularea operaţiunilor pe pieţele futures şi options 77
4.1. Simularea operaţiunilor pe pieţele futures 77
4.2. Simularea operaţiunilor pe piaţa opţiunilor 83 4.2.1. Calcularea primei unei opţiuni call folosind modelul binomial 84
4.2.2. Calcularea primei unei opţiuni call folosind modelul
Garman-Kohlhagen 88
4.3. Operaţiuni secifice investitorului pe piaţa opţiunilor 90
CONCLUZII 94
BIBLIOGRAFIE 96

Extras din proiect

1.1. Piaţa de capital

Conform cu clasificarea anglo-saxonă, acceptată de majoritatea specialiştilor, piaţa financiară este structurată în piaţă monetară (a titlurilor pe termen scurt) şi în piaţa de capital (a titlurilor pe termen mediu şi lung). Regulile de tranzacţionare a titlurilor nu diferă în mod esenţial, în fapt ambele componente ale pieţei financiare realizează transferul capitalurilor disponibile în economie de la economisitori către antreprenori (vezi fig.1.1).

Figura 1.1. Structura pieţei financiare

De aceea, mai interesantă apare o altă structurare a pieţei financiare: segmentul (piaţa) primar (ă) şi segmentul (piaţa) secundar (ă).

Segmentul primar este, de altfel, indispensabil, căci el asigură emisiunea şi prima vânzare a titlurilor noi. Societăţile antreprenoare, autorizate să facă apel la economiile publice, se vor adresa segmentului primar pentru plasarea noii emisiuni de titluri. Punerea în circulaţie a titlurilor pe piaţa primară se face la o valoare de emisiune care este stabilită în mod administrativ de conducerea societăţii emitente. Criteriile de fundamentare a acestei valori de emisiune sunt atractivitatea titlurilor emise (ceea ce ar justifica o valoare de emisiune mai mică) şi randamentul emisiunii (ceea ce ar presupune o valoare de emisiune ori prime de emisiune mai mari).

Segmentul primar se organizează prin intermediul băncilor sau societăţilor de valori mobiliare, care s-au specializat pe acest gen de operaţiuni. Ele dispun de personal calificat, reţea de subscriere şi de capitaluri prin care realizează plasamente operative şi garantate.

Segmentul secundar este un gen de piaţă "de ocazie", de revânzare repetată a titlu-rilor după emisiunea şi prima lor vânzare (în segmentul primar). Spre deosebire de piaţa "de mâna a doua" a mărfurilor, segmentul secundar (bursier şi cel extrabursier) se aseamănă mai degrabă cu revânzarea tablourilor de artă (la o valoare actuală, superioară celei anterioare).

Câştigul de capital obţinut prin creşterea valorii de piaţă a titlurilor, este expresia unei rentabilităţi în timp care a rezultat din gestiunea constant pozitivă a firmei emitente.

În cazuri limită, valoarea de piaţă a titlurilor unor firme aflate în situaţii de criză, poate fi inferioară valorii iniţiale de emisiune. Dacă firmele respective depăşesc situaţia de criză, preţul bursier al titlurilor lor poate fi din nou mai mare decât valoarea lor iniţială. Instituţional, segmentul secundar constituie obiectul de activitate al Bursei de Valori şi al OTC (piaţa extrabursieră).

În raport cu disponibilitatea în timp a economiilor publice se disting două categorii de titluri pentru a căror emisiune şi circulaţie s-au specializat instituţii financiar-bancare corespunzătoare:

1. titluri financiare pe termen mediu şi lung (în general mai mare de un an) care se emit de către instituţii financiare (societăţi comerciale, de asigurare, de investiţii, case de economii) numite valori mobiliare care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa de capital.

2. titluri financiare pe termen scurt (în general mai mic de un an), care se emit de către instituţii bancare cum ar fi certificate de depozit, librete de economii şi bilete de trezorerie.

Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formă materială sau evidenţiate prin înscrieri în cont, care conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii şi în condiţiile specificate de emisiune ale acestora.

Valorile mobiliare pot fi:

- acţiuni;

- comune:

- nominative;

- la purtător.

- preferenţiale;

- de trezorerie.

- obligaţiuni;

- drepturi (rights);

- garanţii (warrantes);

- contracte futures:

- pe mărfuri;