Piața iaurturilor în România

Introducere

Iaurturile constituie una dintre cele mai dinamice categorii de pe piaţa produselor lactate proaspete, ritmul de creştere anual fiind de peste 20%. În ultimii 18 ani, evoluţia acestui segment a fost spectaculoasă.

Iaurtul este un produs care a trecut prin mari transformări, într-un timp relativ scurt: de la „mâncarea săracului“, înainte de 1990, la alimentul sănătos de astăzi, consumat în scopuri terapeutice şi profilactice şi asociat anumitor stiluri de viaţă, de la clasicele borcane de odinioară, la actualele ambalaje moderne, cu design atrăgător, adaptate publicului-ţintă, atât din punctul de vedere al gramajului, cât şi al cromaticii.

Evoluţia pieţei, ca volum, şi în structură, are în spate eforturi susţinute de marketing. Şi nu ne referim doar la lansarea de noi produse şi la extinderea unor game deja existente, ci şi la campaniile coerente de comunicare şi educare a consumatorului, care au condus la o atitudine mai rafinată faţă de un aliment considerat, până nu demult, banal. Un stil de viaţă sănătos, naturaleţe, accesibilitate, gust plăcut – acestea sunt, în general, beneficiile asociate, în prezent, iaurtului.

1. Produsul

- Scurt istoric al iaurtului

Este gustos, sanatos, perfect pentru diete si necesar pentru o alimentatie echilibrata.

Cuvântul iaurt provine din limba turcă, youghurmak însemnând "a îngroşa", Acest termen este utilizat în mod curent, atât în America de Nord - yoghurt, cât şi în Europa, şi desemnează versiunea modernă a laptelui prins de altadată.

Se presupune ca iaurtul îşi are originea în Asia sau în Europa de est şi ca a apărut ca răspuns la nevoia de a conserva laptele peste cele câteva ore care urmau mulsului. Astfel a început aventura descoperirii nenumăratelor avantaje nutriţionale şi medicale pe care le deţine.

Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperită absolut din întâmplare. Se pare ca a luat nastere dintr-o eroare: din laptele tinut pe vremea aceea intr-un burduf de piele si uitat afara la caldura..

În foarte multe ţări, Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din tradiţie, dar începând cu anii '20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se răspândeşte şi în Europa Occidentală

Grecii si romanii aminteau deja in scrierile lor despre iaurt. La fel si analele de la curtea lui Francisc I al Frantei. In India era un aliment cu mare succes. Si totusi cel care a adus “faima” iaurtului este microbiologul rus Ilia Ilici Mecinicov, cercetator la Institutul Pasteur, primul care a studiat iaurtul in conditii de laborator. De ce? Pentru a vedea secretul longevitatii populatiei bulgare, mare consumatoare de iaurt. A fost primul care a izolat Lactobacillus bulgaricus, una dintre bacteriile responsabile de fermentarea laptelui. Astfel, iaurtul i-a adus microbiologul rus Mecinicov un premiu Nobel.

COMPOZITIE

Iaurtul se prepară din lapte de vacă, de oaie, de capră sau de bivoliţă, pasteurizat sau fiert şi însămânţat cu culturi selecţionate de bacterii lactice specifice (Thermobacterium bulgaricum şi Streptococcus thermophilus). Laptele de oaie şi laptele de vacă se folosesc în amestec cu maximum 30% lapte de bivoliţă.

Întâi de toate, deşi obţinut prin fermentarea laptelui, iaurtul nu este un lapte fermentat obişnuit. Numai în prezenţa unor fermenţi specifici laptele devine iaurt. Iar toate calităţile lui provin de aici, fără excepţie. Chiar şi aroma specifică iaurtului şi gustul său sunt datorate în mod exclusiv acţiunii acestor fermenţi.

Atât de importanţi sunt aceştia încât standardele internaţionale condiţionează denumirea de “iaurt” de prezenţa în iaurt, după fabricare şi până la expirarea termenului de valabilitate, a culturilor active de fermenţi specifici într-o proporţie de 10 milioane la un gram de iaurt.

UN ALIMENT CARE NE APARA

Piaţa produselor lactate poate constitui un exemplu în privinţa consumului de iaurt din ce în ce mai ridicat la noi în ţară.

Iaurtul este considerat alimentul sănătos din familia lactatelor. Este considerat unul din alimentele care ajută la prelungirea vieţii. De obicei, iaurtul este corelat cu efectele sale benefice asupra organismului. Mulţi îl consumă drept adjuvant al digestiei. Iaurtul acidofil ajută la redobândirea florei bacteriene normale a colonului, ceea ce duce la o digestie completă şi la o valorificare mai bună a alimentelor bogate în fibre.

Iaurtul nu e o “revelaţie” a secolului nostru. Cu mii de ani în urmă, el era bine cunoscut de unele popoare din Orientul Mijlociu şi constituia un aliment de bază. Efectele sale benefice în vindecarea diverselor boli intestinale l-au făcut repede cunoscut iar modul de producere a lui nu a mai putut rămâne secret.

Iaurtul poate fi obtinut din lapte de vaca, oaie, capra, bivolita si camila, fiecare cu un alt continut nutritional. In laptele fermentat se gasesc, in mod natural, doi bacili: Lactobacillus bulgaricus si Streptococcus termophilus. Ei sunt resposabili de diviziunea lactozei din lapte in acid lactic si glucoza.

Parerile specialistilor despre rolul acestor bacili in organismul uman sunt impartite. Dar majoritatea considera ca nu au un rol activ. Motiv pentru care in iaurturile din comert (exista iaurtul facut in casa) sunt adaugati fermenti probiotici care au rolul de a ajuta flora bacteriana afectata de eventualele medicamente pe care le luam, de stres sau chiar de o alimentatie incorecta. Fermentii probiotici mai ajuta digestia, ne apara de infectiile intestinale si ajuta sistemul imunitar.

Dar, deşi astăzi, 30% din populaţia globului consumă iaurt în mod regulat şi este un aliment foarte apreciat pentru gustul său, iaurtul avea un statut aparte la începutul secolului nostru - când era consumat doar la indicaţia medicilor! Secolul XX l-a transformat într-un aliment pentru consumul zilnic.

- Gama sortimentala

În prezent, pe piaţa românească vorbim de două mari categorii de iaurturi, însă fiecare dintre acestea conţine mai multe subcategorii, încât sortimentaţia se completează de la an la an.

Pe piaţa românească există iaurturi albe (sau simple), care, la rândul lor se împart în mai multe subcategorii în funcţie de conţinutul de grăsime (normale, dietetice, grase), sau valoarea adăugată (cu fermenţi activi, probiotice, bio/ecologice), precum şi o mare varietate de iaurturi cu fructe.

Un alt criteriu de segmentare a pieţei iaurturilor este gramajul acestora, procentul de grăsime şi tipul produsului: normal sau de băut, simplu sau cu fructe.

O delimitare a pieţei iaurturilor în funcţie de gramaj, realizată de MEMRB., arată că, în vânzări, paharele de până la 250g deţin, încă, cea mai mare pondere pe piaţă, atât din punct de vedere al volumului cât şi a valorii acestora. Studiul mai remarcă o dinamică interesantă a vânzărilor de iaurturi cu un gramaj mai mare de 250g, ceea ce denotă orientarea către achiziţii mai mari în volum.