Politică de marketing a dezvoltării turismului rural în Republica Moldova

Introducere

Când bunul Dumnezeu a făcut împărţirea lumii, moldoveanului i-a dăruit mare şi munte, păduri şi câmpii, râuri. I-a aşezat cu traiul pe un pământ fertil şi dăruitor de viată. I-a acoperit cu un cer plin de soare. Le-a poruncit să-şi caute rostul şi bucuriile existentei în truda paşnică. Credincioşi fiind, moldovenii n-au râvnit la avere străină, n-au purces la ceartă şi la război peste vecini, dimpotrivă de-a lungul secolelor au fost trecuţi prin sabie şi foc. N-au purtat războaie, nevoi, dar au încercat să-şi întărească credinţa prin construcţie de biserici, mănăstiri, să-şi cinstească strămoşii prin monumente , troiţe, busturi, muzee. Acestea toate alcătuiesc nişte obiective ce în prezent sunt de atracţie turistică.

Avem o ţară frumoasă, dar trăim prea modest. O descoperim înşişi zi de zi. O imagine mai favorabilă în lume, i-ar putea şi trăitorii altor ţări, contribuind totodată, la dezvoltarea economiei naţionale. O activitate din cele mai eficiente în acest sens poate deveni turismul, inclusiv turismul rural.

Ca urmare a industrializării şi urbanizării intensive din ultima perioadă, turismul rural apare ca un factor ce asigură păstrarea nealterată a structurilor şi modului de viaţă rural, a tradiţiilor şi obiceiurilor. Mediul rural este caracterizat prin predominanţa verdelui, câmpiilor şi pădurilor, in raport cu spaţiul construit, creând senzaţia de evadare şi libertate.

Deşi, pentru majoritatea ţărilor europene turismul rural nu este o activitate, pentru Republica Moldova aceasta este o formă nouă de turism, care se află la un început de dezvoltare.

Prezenta lucrare are menirea de a da o caracteristică a potenţialului turistic al Moldovei, inclusiv a resurselor de provenienţă naturală şi antropică a judeţului natal, Ungheni.

Scopul lucrării este determinat de necesitatea cunoaşterii modelelor de turism rural la nivel internaţional şi de aplicarea lor în practică pe teritoriul Republicii Moldova după specificul său. Acest fapt impune:

- definirea conceptelor de turism rural şi ecologic

- conturarea motivelor şi principiilor ce stau la baza dezvoltării turismului rural/ecologic

- relevarea factorilor ce influenţează direct sau indirect dezvoltarea acestei forme de turism

- evaluarea rolului strategiilor de MK asupra promovării şi dezvoltării locale şi internaţionale a turismului.Aceste particularităţi au determinat structura lucrării.

Cap. 2 ,,Turismul rural – teorie şi realitate în spaţiul european’’ este o caracteristică a modelului european al turismului rural. Aici sunt specificate elementele ofertei turistice rurale şi caracterizate strategiile de dezvoltare a turismului rural în ţările UE.

Cap. 3 ,,Turismul rural / ecologic în Republica Moldova’’ este o evaluare a potenţialului turistic rural al RM. De asemenea sunt descrise cele mai atractive locuri de provenienţă naturală şi antropică a judeţului natal, care servesc ca bază a dezvoltării turismului rural în RM.

Ca bază teoretică s-au utilizat lucrările specialiştilor în domeniu.

1.Noţiuni generale ale turismului rural şi ecologic.

1.1 Conceptul turismului rural, caracteristici şi specificul.

Regiunile rurale din economiile dezvoltate se confruntă cu o serie de probleme comune, printre care declinul populaţiei, schimbări economice determinate de industrializare şi urbanizare, îmbătrânirea populaţiei şi necesitatea regenerării comunităţilor locale. În acelaşi timp agenţiile locale, regionale, guvernamentale din aceste zone încearcă rezolvarea acestor probleme şi menţinerea viabilităţii regiunilor rurale, dată fiind importanţa crescută a conservării naturii şi peisajelor, a reconsiderării clădirilor istorice şi a societăţilor rurale tradiţionale. Un domeniu în care aceste regiuni rurale au devenit şi continuă să devină o interesantă ţintă este cel al turismului. Activităţile turistice s-au concentrat, şi trendul se menţine de altfel, în ariile cu plaje, lacuri, staţiuni montane, ca şi centre culturale majore, dovedindu-se puternice motoare ale creşterii economice. O nouă dimensiune, din ce în ce mai puternică, se adaugă însă acestor activităţi turistice – este vorba despre creşterea numărului turiştilor independenţi în căutare de vacanţe rurale neorganizate. Această nouă dimensiune a contribuit şi contribuie la consolidarea şi dezvoltarea turismului rural.

Turismul rural reprezintă o formă de turism ce presupune, în linii generale, o vacanţă la ţară cu cazare în structuri de primire rustice (de tip hanuri, ferme, pensiuni, în proprietăţile private ale locuitorilor locali) şi petrecerea timpului liber în spaţiul rural, cu condiţia unei integrări ecologice armonioase, într-un cadru natural nealterat, îmbinat cu tradiţii şi obiceiuri, a activităţilor practicate în aceste locuri (turism cultural, religios, ştiinţific, viticol etc.).

Turismul rural nu este o activitate nouă pentru acest sfârşit de veac. Interesul crescut pentru activităţile de recreere rurale s-a manifestat încă din sec.19, ca o reacţie împotriva stresului şi a extinderii uneori necontrolate a zonelor urbane. Alpii, Munţii Stâncoşi americani şi canadieni au fost unele din primele zone de dezvoltare a turismului rural, iar în prezent toate ţările dezvoltate şi nu numai, au programe speciale de dezvoltare a turismului rural.

Deşi o definiţie a turismului rural ar putea să apară ca fiind foarte simplă – acea formă de turism practicată în regiunile rurale – problema delimitării turismului rural este, totuşi, ceva mai complicată.