Politică de produs

Politica de produs -componente, particularitati, strategii de produs in domeniul turismului.

Studiu de caz: Potica de produs la Agentia de turism Paralela 45

Politica de produs

Politica de produs - reprezintă conduita pe care o adoptă organizatia economica referitor la: -dimensiunile, structura si evoluţia gamei de produse si servicii ce fac obiectul propiei sale activitati, atitudine ce se raportează permanent la cerinţele mediului de piaţă la tendinţele manifestate de ceilalţi concurenţi.

Obiectul de activitate al politicii de produs bunuri economice, în sensul cel mai cuprinzător al termenului subsumandu-se acestui concept atat bunuri reale – tot ce este perceput direct cu simţurile umane cat si cele nominale – bani, hârtii de valoare.

La randul lor bunurile reale privesc atat bunurile materiale – obiecte cat si bunuri imateriale – servicii, drepturi, brevete, licenţe, know-how.

In acceptiunea sa cea mai cuprinzatoare politica de produs cuprinde:

- politica de produs în sens strict

- politica sortimentală

- politica de service şi garanţie.

Intre aceste componente exista o stransa conditionare, totalitatea deciziilor pe care le antreneaza reprezinta continutul politicii de produs.

Obiectivele urmarite de politica de produs trebuie sa slujeasca scopul activitatilor economice a organizatiei. Dincolo de specificitatea imprimanta acestora de orizontul de timp pentru care se stabilesc, de profitul activitatii organizatiei economice sau de natura pietei careia i se adreseaza, obiectivele politicii de produs privesc modul concret de alocare a resurselor pentru dimensionarea adecvata a structurii fabricaţiei sau a sortimentului comercializat.

Strategiile de produs semnifică principalele direcţii în care întreprinderea poate să-şi mobilizeze potenţialul uman, materiale şi financiar pentru a realiza indicatorii economico-financiari pe care şi i-a fixat.

Se pune în aplicare printr-un bogat pachet de tactici sau tehnici de marketingnu trebuie confundată cu o succesiune de decizii de factură tehnologică, care au rolul să asigure o anumită structură a fabricaţiei, ci ca un proces economic complex de raportare continuă a întreprinderii la necesităţile pieţei, de modelare a componentelor ofertei la aceste cerinţe.

După conţinutul lor tematic, activităţile componente ale politicii de produs pot fi grupate:

a) Cercetarea produsului: are in vedere analiza calitatii produselor aflate in fabricatie si /sau in vanzare, studiul invechirii economice a acestora, analiza circulatiei produselor si urmarirea lor in utilizare sau in consum.

Are semnificaţia unei analize diagnostic, de natură să semnalizeze punctele “forte” şi cele “slabe” ale gamei de produse în fabricaţie sau ale sortimentului comercializat. Are ca scop – o mai buna fundamentare a strategiei întreprinderii.

b) Activitatea de inovaţie priveşte nu numai produsul ci si stimularea capacitatii creatoare din cercatare si poroductie, descoperirea de noi materii prime si tehnologii, dezvoltarea service-ului cu alte cuvinte, crearea unui climat novator in toate compartimentele organizatiei economice.

c) Modelarea produsului reprezintă totalitatea operaţiunilor prin care întreprinderea producătoare conferă identitatea bunurilor pe care le creează. Are în vedere conceperea şi realizarea sub formă de prototip sau machetă a tuturor componentelor ce dau conturul viitorului produs.

Priveşte: materia primă, tehnologia de fabricaţie, funcţionalitatea şi economicitatea produsului, estetica şi valenţele ergonomice. Modelarea produsului nu are sens tehnologic, ci o semnificaţie de orientare potrivit cerinţelor pieţei, ale tuturor elementelor ce se contribuie la realizarea viitoarei mărfi, priveşte deopotrivă componente tangibile şi intangibile, în raport cu rolul jucat în declanşarea cererii.

d) Asigurarea legală a produsului semnifică ansamblul de acţiuni juridice prin care acesta este protejat împotriva contrafacerilor Ca instrumente de asigurare a protecţiei legale a produselor şi serviciilor sunt

- brevete de invenţie;

- mărci de fabrică, de ceomerţ, de servicii;

- modele de utilitate;

- desene industriale;

- mostrele gustative;

- denumirea de origine (indicaţii de provenienţă);

- dreptul de autor.

Responsabilitatea permanentă din partea producătorului pentru păstrarea nealterată (în raport cu etalonul) a performanţelor calitative ale mărfii, pe tot parcursul duratei sale de viaţă; Modalităţi de asigurare legală a produsului: - înregistrarea mărcii. Politica de marcă constituie ansamblul deciziilor luate de întreprindere privind marca.

e) Atitudinea faţă de produsele vechi priveşte preocuparea întreprinderii faţă de soarta mărfurilor cu grad ridicat de obsolescenţă şi nivel scăzut de rentabilitate. Atenţia acordată acestor produse este direct proporţională cu locul ocupat în producţia şi vânzarea întreptrinderii. Este necesară nivelului rentabilităţii fiecărui produs, gradului de amortizare a mijloacelor de muncă, cu care se fabrică, contribuţiei pe care o aduce la totalul beneficiilor întreprinderii.

Service-ul – reprezintă un pachet de servicii complementare prestaţiei de bază oferite de produse sau de ansamblul de bunuri pentru valorizarea deplină a acesteia în consum sau în utilizare.