Protecția Mărcii în Uniunea Europeană

INTRODUCERE

Această lucrare este compusă din trei capitole concentrate. Primul capitol prezintă definiţia conceptului de marcă şi conţinutul politicii de marcă, precum şi alte subcapitole care includ : noţiunea, numele de marcă, prin ce se identifică o siglă, o emblemă sau un logo ; care sunt funcţiile mărcii şi tipologia acestora, care sunt ingredientele unei mărci de succes, caracteristici de calitate ale acestora, protejarea şi strategii de marcă.

Cel de-al doilea capitol relatează, pe larg, tema principală şi de bază a lucrării – Protecţia mărcilor internţională, în UE şi în România – sistemul Madrid, principalul avantaj al mărcii internaţionale, despre OMPI, consecinţe ale protecţiei mărcilor (semne), asocierile de către clienţi a unui produs sau serviciu cu însăşi marca înregistrată pentru acel produs sau serviciu, clasificarea de la Nisa ; cadrul juridic şi instituţional al protecţiei mărcilor în România – marca ca cel dintâi obiect al dreptului de proprietate industrială cu protecţie juridică şi unul din cele mai importante elemente ele unei întreprinderi, definirea mărcii din punct de vedere juridic ; marca – ca mijloc esenţial de concurenţă. Am prezentat, de asemenea, caracteristicile mărcii – distinctivitatea, originalitatea, aspectul particular, noutatea ; condiţiile de depunere a cererii de înregistrare a mărcii şi cele trei sisteme de dobândire a dreptului la marcă ; înregistrarea mărcii în mai multe etape, depozitul naţional reglementar, cele cinci grupuri legislative, examinarea formală a cererii de înregistrare a mărcii, examinarea semnului solicitat, înregistrarea mărcii şi eliberarea certificatului asupra mărcii, precum şi drepturile ce decurg din înregistrarea unei mărci ; reglementarea protecţiei mărcilor, procedura de înregistrare a acestora, ce drepturi există cu privire la marcă, precum şi protecţia indicaţiilor geografice.

Cel de-al treilea capitol reprezintă un Studiu de caz al mărcii Ursus în România şi continuând cu un subcapitol care relatează principalele mărci autohtone româneşti, cunoscute atât segmentelor tinere de populaţie, dar şi vârstnicilor, mărci ce au făcut, de-a lungul timpului, istorie : CEC, CAROM, PLAFAR, CLUJANA, GETAX, ELECTROPUTERE – CRAIOVA.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL ŞI CONŢINUTUL POLITICII DE MARCĂ

1.1. Ce este marca?

O marcă comercială, identificată prin simbolul ®, reprezintă un însemn distinctiv utilizat de un individ, organizaţie comercială sau altă persoană juridică pentru a identifica un produs sau serviciu în faţa potenţialilor consumatori, şi pentru a arăta că toate produsele ce o poartă provin dintr-o sursă unică, pentru a face distincţia între produsele sau serviciile proprii şi cele ale altor entităţi. O marcă comercială este o formă de proprietate intelectuală, de regulă un nume, un cuvânt, o frază, un logo, un simbol, o imagine, sau o combinaţie a acestor elemente.

Marca comunitară constituie un sistem independent de protecţie pe întreg teritoriul Uniunii Europene, nesubstituindu-se nici mărcii naţionale şi nici celei internaţionale.

Prin înregistrarea mărcii comunitare se obţine un titlu unic ce asigură protecţie unitară pe întreg teritoriul Comunităţii Europene.

Protecţia prin marca comunitară nu are un caracter obligatoriu şi nici exclusiv, iar companiile care nu sunt interesate în protecţia mărcilor pe teritoriul Uniunii Europene, pot să-şi protejeze mărcile pe cale naţională şi internaţională. Proprietarul unei mărci înregistrate poate iniţia proces pentru a preveni utilizarea neautorizată a mărcii pe care o deţine. Înregistrarea unei mărci nu este întotdeauna obligatorie. Acesta poate şi el să iniţieze proces, dar o marcă neînregistrată poate fi protejată doar în aria geografică în care este folosită sau în regiuni în care ar fi de aşteptat să se extindă.

O marcă poate fi, de asemenea, desemnată şi de către următorul simbol:

* ™ (pentru o marcă neînregistrată - marcă folosită pentru promovare sau bunuri de brand)

* ℠ (pentru o marcă de servicii industriale neînregistrată care este o marcă utilizată pentru a promova sau servicii de brand)

Există, de asemenea, o serie de mărci non-convenţionale cuprinzând mărcile care care nu se încadrează în aceste categorii standard. Proprietarul unei marci comerciale înregistrate poate începe o acţiune în justiţie pentru încălcarea drepturilor de autor pentru a preveni utilizarea neautorizată a mărcii în cauză. Cu toate acestea, înregistrarea nu este necesară.

Proprietarul unei mărci de drept comun poate depune, de asemenea, o marcă neînregistrată care poate fi protejată numai în zona geografică în care aceasta a fost utilizată sau în zonele geografice în care se poate aştepta în mod rezonabil să se extindă.

Termenul de "marcă" este, de asemenea, utilizat informal pentru a se referi la orice atribut distinctiv prin care un individ este uşor de identificat, cum ar fi caracteristicile bine cunoscute ale unei celebrităţi.

Figura 1 Formele sub care se poate prezenta o marcă sunt multiple

Mărcile literale sunt constituite din cuvinte sau dintr-o combinaţie de litere. Mărcile constituite din cuvinte trebuie să fie deosebit de distinctive.

Mărcile figurale sunt constituite din reprezentări grafice plane sau în relief, monocolore sau policolore, care înfăţişează forma produsului sau ambalajul acestuia.

Mărcile combinate - sunt rezultate din combinarea mai multor elemente: cuvinte, litere, cifre, reprezentări grafice, forma produsului, ambalajul, toate acestea fiind înfăţişate întruna sau mai multe culori.