Cuprins
- Introducere
- Capitolul 1
- Aprovizionarea si stocarea marfurilor, materiilor prime si materialelor 1
- 1.1. Întreprinderea si mediul ambiant. Relatiile întreprinderii cu mediul extern 1
- 1.2. Aprovizionarea tehnico-materiala componenta a activitatii comerciale 2
- 1.3. Rolul si obiectivele aprovizionarii 4
- 1.3.1. Stabilirea politicii de aprovionarii 5
- 1.3.2. Etape ale procesului de aprovizionare 6
- 1.4. Substructura sistemului de aprovizionare a întreprinderii 8
- 1.5. Gestiunea stocurilor 8
- Capitolul 2
- Activitatea de aprovizionare la S.C. ALTEX S.A. 15
- 2.1. Scurt istoric al societatii 15
- 2.2. Clienti si furnizori 16
- 2.3. Organizarea societatii 17
- 2.4. Sistemul de management al calitatii 22
- 2.5. Analiza principalilor indicatori economici 24
- Capitolul 3
- Aprovizionarea si stocarea marfurilor la S.C. ALTEX S.A. 29
- 3.1. Descrierea procesului de aprovizionare si depozitare a materialelor aprovizionate.
- Modalitati de verificare a produsului aprovizionat 29
- 3.2. Gruparea materialelor folosite în procesul de productie 37
- 3.3. Posibilitati de îmbunatatire a activitatii 39
- Concluzii
- Bibliografie
- Anexe
Extras din proiect
CAPITOLUL 1
APROVIZIONAREA SI STOCAREA MARFURILOR,
MATERIILOR PRIME SI MATERIALELOR
Întreprinderea, ca termen, provine din limba franceza, entreprise, este definita ca o organizatie ce asigura existenta si dezvoltarea prin folosirea si comercializarea unor produse cu scopul de a obtine profit. Întreprinderea, componenta fundamentala a economiei, presupune existenta a patru elemente: materie prima, utilaje, munca si clienti si reprezinta veriga de baza cu cele trei functiuni: productia, vânzarea si gestiunea. Vânzarea produselor reprezinta activitatea prin care se asigura valorificarea rezultatelor productiei, ea reprezentând un moment al activitatii de desfacere care finalizeaza toate actiunile întreprinderii producatoare si ale agentului sau de vânzari, pentru ca produsul fabricat sa fie solicitat si acceptat de beneficiari.
Prin vânzare se realizeaza scopul celui care produce si/sau vinde, anume acela de a-si recupera cheltuielile de fabricatie si pregatire a produsului pentru desfacere, obtinând si un anume profit. Gestiunea se manifesta ca o arta de a trai în realitatea cotidiana a proceselor economice. Gestiunea cauta sa dirijeze organismele într-o maniera optima astfel încât neajunsurile sa fie cât mai mici posibile. Ea propune o cunoastere orientata spre actiune, evidentiind aspectele caracteristice procesului de viata.
1.1. Întreprinderea si mediul ambiant. Relatiile întreprinderii cu mediul extern
Întreprinderea îsi organizeaza si desfasoara activitatea sub impactul conditiilor mediului ambiant, ceea ce înseamna un ansamblu de factori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica geografica si demografica ce actioneaza pe plan national si international asupra întreprinderii. Componentele mediului ambiant al întreprinderii sunt: micromediul, mezomediul si macromediul.
Ansamblul componentelor cu care întreprinderea intra în relatii directe reprezinta micromediul si acestea sunt: furnizorii de marfuri, care sunt agenti economici ce asigura resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente si masini, prestatorii de servicii reprezentati de firme sau persoane fizice, furnizorii fortei de munca, clienti, organisme publice, concurenti.
În calitatea sa de componenta a mediului, întreprinderea se afla într-un ansamblu de relatii prin care îsi orienteaza si finalizeaza activitatea economica. Relatiile întreprinderii cu componentele mediului sau extern sunt de doua feluri: relatii de piata si relatii de concurenta.
Din multitudinea de relatii ale întreprinderii cu mediul sau extern se remarca prin amploare si complexitate, relatiile de piata. Acestea au ca obiect vânzarea si cumpararea de marfuri si servicii, împrumutul de capital si angajarea fortei de munca. Studierea pietei constituie premisa si punctul de plecare în activitatea oricarei întreprinderi. Relatiile întreprinderii cu piata sunt reflectate si de fluxul aprovizionare - productie - desfacere.
Relatiile întreprinderii cu piata si anume relatiile de vânzare cumparare se pot întâlni sub diferite aspecte: livrare de marfuri, achizitionarea de marfuri si servicii, prestarea de servicii, închirierea, împrumutul, activitati de intermediere.
Formele pe care le îmbraca relatiile de vânzare-cumparare sunt:
- relatiile precontractuale care se realizeaza prin negociere, comanda, cerere de oferta si de oferta ferma,
- relatiile contractuale, au ca obiect contractul la care se adauga o serie de activitati ca: facturarea, livrarea, transportul, receptia si decontarea,
- relatiile postcontractuale ce apar in perioada de garantie si post garantie.
1.2. Aprovizionarea tehnico-materiala componenta a activitatii comerciale
Aprovizionarea este una din activitatile componente ale functiei comerciale prin intermediul careia întreprinderea intra în relatii economice cu alte societati comerciale.
Desfasurarea procesului de productie într-o unitate economica impune organizarea activitatii de aprovizionare cu mijloace materiale de tipul materiei prime, materialelor, combustibil, energie, apa, utilaje si masini.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Rationalizarea Activitatii de Aprovizionare si Stocare cu Materii Prime si Materiale la SC Altex SA Tulcea .doc