Rolul Jocurilor Olimpice de la Londra 2012 în Promovarea Orașului

1. Aspecte teoretice

Jocurile Olimpice sau Olimpiada este un eveniment sportiv la nivel internațional organizat de Comitetul Internaţional Olimpic, în care sunt prezente o mulțime de discipline sportive, care se desfășoară o dată la patru ani, devenind tradiţie începând cu anul 1896 la Atena, excepţie fiind anii când au avut loc războaiele mondiale, mai sunt cunoscute şi că Jocurile Olimpice de vară. Jocurile au avut un mare succes. De atunci, o dată la patru ani, lumea este fascinată de competițiile din cadrul Jocurilor Olimpice, iar în zilele noastre s-a ajuns la o adevărată frenezie în preajma acestui eveniment. În anul 1924 au luat naştere Jocurile Olimpice de iarnă, care la început au avut loc în același an cu cele de vară, dar începând cu anul 1994, ele au loc tot la patru ani dar decalate cu doi ani față de jocurile de vară.

Puţini ştiu că Jocurile Olimpice au trei rădăcini religioase. Originea, motto-ul şi crezul olimpic.

Jocurile Olimpice au debutat ca un eveniment în onoarea lui Zeus

Jocurile Olimpice au originea în antichitate, în localitatea Olympia, din Grecia. Însă grecii nu concurau doar cu scopul de a câştiga o competiţie sportivă, care la vremea aceea consta doar într-o probă de alergare. Grecii considerau că un trup puternic este un mijloc prin care îl pot onora pe Zeus, zeul suprem. De aceea, Jocurile Olimpice erau mai degrabă o sărbătoare religioasă.

Zeus era considerat regele/împăratul olimpienilor. Participanţii la olimpiadă stăteau în faţa unei statui a lui Zeus, care ţinea în mână un fulger, şi se rugau lui, promiţându-i să-i aducă onoare.

Rădăcinile religioase ale motto-ului Olimpiadei

Preotul catolic Henri Didon este autorul motto-ului olimpic „Citius, altius, fortius" Datorită impactului acestor cuvinte profund spirituale, motto-ul a fost propus de Pierre de Coubertin la crearea Comitetului Internaţional Olimpic în anul 1924 şi a fost folosit pentru prima dată în timpul Jocurilor Olimpice de la Pariş. Astăzi, Jocurile olimpice sunt văzute ca o arenă în care spiritul, mintea şi trupul atleţilor aspiră să exceleze şi să depăşească standardul la care se găsesc în prezent. În esenţă, atleţii urmăresc, nu să concureze unii împotriva altora, ci să se dezvolte armonios ei înşişi din toate punctele de vedere. Astfel, atleţii împlinesc esenţa motto-ului competiţiei.

Rădăcinile religioase ale crezului olimpic

Londra a găzduit Jocurile Olimpice prima dată în anul 1908. Înainte de începerea Olimpiadei, episcopul anglican Ethelbert Talbot a afirmat că „La Jocurile Olimpice, cel mai important lucru nu este să câştigi, ci să participi." Acelaşi Pierre de Coubertin a folosit această declaraţie a lui Talbot şi a formulat crezul care a rămas până astăzi: „La Jocurile Olimpice, cel mai important lucru nu este să câştigi, ci să participi, la fel cum în viaţă cel mai important lucru nu este triumful, ci luptă."

Astfel, în esenţă Olimpiada urmăreşte să aducă onoare lui Dumnezeu pentru capacităţile fizice şi spirituale, să încurajeze sănătatea şi vigoarea şi poate chiar să inspire pe omul de rând să urmeze aceste principii de viaţă.