Sighișoara

Capitolul I. Potențialul Natural

Sighișoara este o cetate medievală în stil baroc și renascentist, cu ansambluri arhitecturale în stil gotic rural. Au fost construite relativ târziu, în secolele XVI-XVIII.

Aşezarea geografică şi relieful

Sighişoara se situează în centrul ţării, în Podișul Târnavelor în sud-estul judeţului Mureş pe partea stângă a râului Târnava Mare, având o altitudine medie de 380 m. Acesta este un important nod de cale ferată și rutieră.

Coordonatele geografice ale Sighișoarei sunt: 46°12’40” latitudine nordică și 24°46’40” longitudine estică. Se situează în partea centrală a ţării, iar distanţele până la principalele localităţi de interes cultural, turistic, administrativ și economic, nu sunt foarte mari: 297 km până la Bucureşti, 333 km până la Iași.

Relieful este format din podişuri, dealuri înalte aranjate în amfiteatru, şi lunca Târnavei Mari. Astfel, evidețiem: Dealul Cetăţii care domină Dealul Gării, valea Târnavei Mari, Dealului Braite - Dealul Stejăriş, Dealul Strâmb, dealul Hula Daneşului, Dealul din Mijloc, Dealul Galbea, Dealul Aurel Vlaicu, Dealul Brădet, Dealul Herţeş, lunca Târnavei Mari şi podişul neted cu aspect de câmpie înspre Albeşti.

Clima

Sighişoara este încadrată în tipul climatic temperat continentală moderată al Podişului Transilvaniei. Conduce la inversiuni de temperatură, frecvenţa curenţilor pe culoar și a ceților, datorită culoarului mai coborât al Târnavei Mari, cât și aspectului deluros al regiunii.

Temperatura medie anuală este de 8,2°C, valoare ce arată un potenţial termic scăzut şi care evidenţiază climatul destul de răcoros.

Precipitaţiile medii anuale în Sighișoara se încadrează între 650-700 mm/an. Mai și iunie fiind lunile cele mai ploioase (în medie 90-100 mm/mp), iar noiembrie și decembrie cele mai secetoase (20-30 mm/mp). Ploile torenţiale nu sunt prea accentuate.

Temperatura maximă înregistrată a fost de 38,1 grade Celsius, iar temperatura minimă de -32,2 grade Celsius.

Hidrografie

Apele de suprafaţă în ansamblu, aparțin Târnavei Mari fiind un bazin hidrografic. În același timp este și principalul curs de apă ce drenează teritoriul și are o direcție de curgere de la Est la Vest.

Târnava Mare străbate Sighișoara de la răscrucea cu Valea Naghirocului până la răscrucea cu Valea Cetăţii, pe o distanţă de 15 km.

Oraşul Sighişoara este crestat de văi adânci, iar dinspre Sud de pâraie și râuleţe schimbătoare: Valea Câinelui, Valea Dracului, Valea Scroafei, Valea Şaeşului, şi Valea Şapartocului. Din toate acestea doar râul Târnava Mare, Valea Câinelui și Valea Şaeşului au debit permanent.

Apa potabila din municipiu provine din sursele apelor de la suprafata râului Târnava Mare şi afluenţii ei: pâraiele Şaeşului, Dracului, Broştean, Şaeşului, Herţeşului, Câinelui, Cetăţii si Rus. Apele subterane sunt reprezentate de izvoarele naturale și de un izvor acvifer. Zonele umede și mlaștinoase sunt numeroase, iar numărul lacurilor este mic: lacul natural Șergheș și lacul Rusu.

Vegetația și fauna

În Sighișoara există vegetație de tipul pădurilor de foioase. O climă favorabila, în general umedă, avantajează dezvoltarea vegetaţiei naturale.

Resursa forestieră a municipiului se întinde pe 4985 ha din care 35% fag , 32% gorun-stejar, 28% diverse (paltin, carpen, alun, arţar, frasin, tei), 3% esenţe moi (plop, arin, salcie, mai rar mesteacăn), iar 2% sunt răşinoase.

Pe platoul Stejăriş întâlnim stejari falnici, recunoscuți ca monumente ale naturii. În jurul Sighișoarei s-au acomodat arbori originari din Extremul Orient, cum ar fi Ginkgo-biloba, originar din China de vest; orhideea Cypripedium calceolus (Papucul doamnei); tufe de migdal pitic, cât și viorele albe.

Fauna este bogată în vânat (căpriori, lupi, cerbi, urşi, mistreţi), care oferă mari satisfacţii vânătorilor. De asemenea colecţionarii de fluturi descopreră aici o specie rară, cum ar fi fluturele de sidef.