Strategie de Imagine la Agenția de Turism X

Motivaţie

Societatea de astăzi trăieşte acele clipe în care imaginea contează foarte mult şi controlează aproape totul. Adolescenţii vor sa iasă cât mai mult şi în timp cât mai scurt în evidenţă, adulţii încearcă să-şi creeze şi să-şi consolideze propriile imagini, iar vârstnicii îşi cer şi ei drepturile lor, respect din partea celor din jur.

Firmele, organizaţiile, instituţiile, marile puteri ale lumii luptă pentru imagine, televiziunile „aleargă” după imagine, imaginea fiind cea mai plătită in ziua de azi, dar şi cea mai „crudă” în cazul în care nu este cea dorită. O imagine se formează greu, în timp, cu paşi marunţi, însă repede aceasta poate fi ştirbită, deformată în sens negativ.

Reporteri, oameni de televiziune îşi riscă viaţa pentru a lua câteva imagini surprinzătoare, şocante, pentru că o imagine poate exprima cât o mie de cuvinte şi chiar mai mult imaginile şochează, aduc bani, sunt un stil de viaţă.

Lumea trăieşte din imagini!

Imaginea unui pahar pe jumătate cu apă îi determină pe anumiţi oameni să vadă jumătatea goală, pe alţii să vadă jumătatea plină a paharului. Eu văd partea plină a paharului. În pahar este apă. Văd pământul fericit care absoarbe însetat ploaia, nu hainele ude de pe mine. Văd soarele care îşi face loc printre nori, nu cerul înnorat. Este imaginea pe care o construiesc eu. Iar eu caut frumuseţe în fiecare lucru din jur. Şi dacă vedem frumuseţe în orice lucru care ne înconjoară, ca adevăraţi artişti o punem în valoare. De noi depinde frumuseţea imaginii pe care o creăm. O imagine pozitivă care să atragă, să capteze.

Devenim dependenţi de imagine. „Imaginea contează”. „Imaginea domină".

Promovarea imaginii (a unei imagini pozitive) înseamnă succes indiferent dacă este vorba despre oameni sau companii. Omul este singura fiinţă aptă sa creeze şi să opereze cu imagini. Operarea conştientă cu imagini şi simboluri este un atribut al superiorităţii omului în univers şi o cale de dezvoltare a gândirii umane. Firmele, companiile, organizaţiile, oamenii chiar - dispar. Dar imaginile lor rămân vii.

Lucrarea de faţa tratează tema „strategie de imagine”. Paragrafele de mai jos sunt o incercare de definire a conceptelor de „imagine” si „strategie”.

Cum se defineşte imaginea?

DEX-ul oferă mai multe întelesuri pentru acest termen:

-Reflectare de tip senzorial a unui obiect in mintea omeneasca sub forma unor senzaţii, percepţii sau reprezentări. În acest caz vorbim de imagine ca reprezentare vizuală, auditivă.

-Reproducerea unui obiect, obţinutăcu ajutorul unui sistem optic (fotografia sau proiecţia pe o pelicula a unor obiecte).

-Reprezentarea plastică a unei fiinţe, a unui lucru, a unei scene din viaţă, obţinută prin desen, pictură, sculptura. În acest caz este vorba de reflectarea artsitcă, simbolică, a realităţii prin sunete, cuvinte, culori, în muzică, literatură, în arte plastice, presă. Obiectul reflectat poate avea o existenţa reală, virtuală sau o combinaţie între real şi virtual.

Punctul comun al acestor definiţii este acela că imaginea este un principiu de organizare a informaţiei, fiind rezultatul capacităţii umane de a construi reprezentări asupra unor lucruri, persoane, sau organizaţii.

Elementele din care se formează o imagine aparţin conştiinţei umane şi apar sub forma unor mentalităţi, aşteptări, experienţe, atitudini, credinţe sau opinii. În construirea sau modificarea unei imagini, primul pas este captarea opiniilor şi cunoaşterea aşteptărilor, a presupunerilor.

Conceptul de strategie este folosit într-o varietate de accepţiuni. H.Mintzberg a identificat cinci dintre ele:

-Plan de acţiune într-o anumită situaţie, realizat în mod conştient în avans şi treptat spre un anumit scop;

-Manevră îndreptată împotriva unui oponent sau concurent;

-Model de comportament într-un şir de acţiuni (accepţiune care se gaseşte la originea conceptului de „strategie emergentă”);

-Poziţie a organizaţiei în ceea ce priveşte locul pe care aceasta urmează să-l ocupe în mediul în care va acţiona;

-Perspectivă asupra mediului care se gaseşte în intenţiile şi acţiunile membrilor organizaţiei.

Strategia de imagine leagă obiectivele comunicării de publicul ţintă şi de mediile de comunicare.

CAPITOLUL 1

IMAGOLOGIE-NOŢIUNI, CONCEPTE, IZVOARE

1.1. Noţiuni de imagologie

Termenul de imagologie este revendicat de romancierul ceh, Milan Kundera (în romanul L’immortalite, Gallimard, 1990), care afirma că imagologia este acel cuvânt ce ne “permite să adunăm sub acelaşi acoperiş fenomene foarte diferite: agenţii de publicitate, consilieri ai oamenilor de stat în materie de comunicare, desenatori care proiectează linia unui automobile sau echipamentul unei săli de gimnastică, creatori de modă şi mari croitori, stilişti, stele ale show biz-ului, care dictează normele frumuseţii fizice şi din care se vor inspiră toate ramurile imagologiei”.

Pentru noi acest concept ce desenează noile teorii profesionale ale recent sfârşit – începutului de secol şi mileniu, are o importanţă deosebită deoarece mecanismele imagologice se află în spatele mediilor de informare, care, la rândul lor se găsesc în spatele politicii.

Imagologia este un sistem nou de semne, de comunicare şi totodată de control şi de stăpânire a realităţii. Medierea acestei comunicări şi a acestui control are loc pe baza următorului mecanism, denumit “dublu teatru de marionete” (vezi Nicolae Manolescu, Imagologie, în Curentul, 1999):

-La vedere sunt politicienii (marionetele)

-Urmează jurnaliştii, creatorii de opinie

-La rândul lor, ziariştii şi creatorii de opinie sunt manipulaţi de stăpânii sistemului de imagini. Aceştia din urmă sunt personaje puternice care decide moda şi voga, l’air de temps, prin intermediul publicităţii, al sondajelor, al creaţiei cotidiene, neobosite şi neântrerupte de imagini.

Într-un articol intitulat Imagologia, criticul Nicolae Manolescu apreciază că dacă în regimurile totalitare imagologia a reprezentat instrumental principal de manipulare al realităţii, în schimb, astăzi locul acesteia a fost ocupat de imagologie.