Tehnici de Merchandising

Am ales această temă, din cauza noutăţii acesteia de pe piaţa românească.

Lucrarea de faţă este structurată pe trei capitole, în care tema aleasă este dezbătută pe îndelete.

În primul capitol ”Merchandising-ul şi rolul lui”, am dezbătut noţiunile de conceptul de merchandising şi aranjarea asortimentului de mărfuri prin merchandising.

Merchandising-ul este o noţiune care se referă la adaptarea sistemului de servicii ante şi post vânzare la nevoile consumatorilor, prezentarea mărfii cât mai atractivă şi lansarea ei pe piaţă în momentul cererii maxime.

Noţiunea de “merchandising” este de origine engleză, reprezentând participiul prezent al verbului “to merchandise”, cu înţelesul de acţiune asupra vânzării. Merchandising-ul este cercetarea dezvoltării vânzării şi utilizării mărfurilor printr-o mai bună prezentare şi publicitate în rândurile cumpărătorilor.

Termenul merchandising sau mercantizare este folosit în ţările Europei de Est, inclusiv în România, pentru a desemna activităţile ce ţin de stimularea vânzărilor la nivelul punctelor de vânzare (POS).

Rolul merchandising-ul este de a găsi soluţii diferitelor probleme cu care se confruntă produsul: alegerea locului unde va fi amplasat acesta în vederea vânzării, cantitatea de produse ce vor fi prezentate în raionul de vânzare, modul de aranjare al acestora, materialul de prezentare utilizat.

Merchandisingul este de asemenea specific punctului de vânzare şi reprezintă un complex de acţiuni menite să pună un produs în cel mai mare pericol de a fi vândut.

În acest capitol am dezbătut şi problema amplasării mărfurilor în raft, aranjarea vitrinei, şi amplasarea magazinului în general.

Merchandising-ul se referă la o serie de tehnici implementate într-un magazin pentru a-i creste rentabilitatea. Se apelează la: condiţionare, fracţionare, ambalaj, expunere, etalare, etc.

Organizarea interioară a unui magazin reprezintă, modul său de prezentare, exprimarea să în cadrul dialogului cu clientela. De aceea, atât în proiectarea noilor magazine, cât şi în remodelarea celor existente, se urmăreşte, crearea unei ambianţe care să promoveze în cel mai înalt grad vânzările şi realizarea unei legături optime între componentele sistemului format în ansamblul suprafeţei de vânzare.

În cel de al doilea capitol ”Implementarea tehnicilor de merchandising” am prezentat tehnicile de merchandising, merchandising-ul distribuitorului en-gross, ce al detailistului, procesul de cumparare.

Acţiunile de promovare desfăşurate de către producători vor avea un efect mai sigur şi mai mare atunci când vor fi susţinute şi de modul cum sunt repartizate şi expuse ofertele acestora în depozitele grosiştilor şi în gondolele şi rafturile punctelor de vânzare.

Acţiunile şi eforturile întreprinse la nivelul magazinului pentru realizarea diverselor servicii reprezintă, în fond, dovada respectului faţă de cumpărători şi de exigenţele acestora. Adevăratul etalon al activităţii detailistului îl reprezintă în prezent gradul de satisfacere a cumpărătorului , gama şi calitatea serviciilor ce însoţesc cumpărarea unui bun concură într-o tot mai mare măsură la obţinerea acestei satisfacţii.

En-grosist-ul este cel care cumpără marfa de la producător (numai bunuri de consum) şi o vinde unui alt intermediar. Ei cumpără pentru a vinde şi de obicei oferă cumpărătorului, care nu este consumatorul final, credite, transport etc. Se specializează pe grupe de mărfuri.

Pentru a ajunge la consumator, produsul trebuie să fie transportat, transformat, condiţionat, retransportat, depozitat, lotizat şi prezentat spre vânzare.

Detailistul este cel care realizează legătura directă cu consumatorul. Sunt în general specializaţi pe grupe de mărfuri şi oferă servicii post vânzare, credite şi adaugă unele servicii (ex. ambalare, păstrare, sortare etc.).

Punctul de vânzare, inima comerţului cu amănuntul, nu este numai un simplu spaţiu, ci şi un creator de valoare, care se adaugă produselor vândute, pentru că el