Turismul Rural în România și în Europa

CONSIDERATII GENERALE

Activitatea turistică se numară printre cele câteva fenomene de ordin socio-economic ce s-au impus in epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru, în special în cea de-a doua jumătate a sa.

Marile schimbări produse după cel de-al doilea război mondial, la nivel global, dar mai ales în Europa au condus la: creşterea numărului populaţiei urbane, creşterea veniturilor pe locuitor, sporirea speranţei medii de viaţă la aproximativ 75 ani, dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de transport, creşterea timpului liber prin automatizarea proceselor de producţie, elemente esenţiale care au susţinut turismul.

Prin urmare au crescut disponibilităţile individului devenit “homo turisticus” de a calatori si de a petrece timpul liber in afara locului sau de resedinţă sau ţară. Astfel turismul a ajuns să reprezinte in primul rând un ansamblu de activităţi de petrecere a vacanţelor, concediilor, weekend-urilor din dorinţa de a vizita oameni şi locuri, monumente, muzee pentru a-şi îmbogăţi orizontul cultural, pentru a se distra si a face sport, odihnă si tratament etc; in al doilea rand, industria creată pentru satisfacerea motivatiilor si cerintelor impuse de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ in conditiile protectiei si conservării resurselor turistice in special, si a mediului inconjurător, in general.

Ca orice activitate in plină evolutie, a fost obiect de cercetare pentru numerosi specialisti, care au incercat să-i stabilească coordonatele temporale si spatiale. Pornind de la aceasta evolutie si de la transformarile suferite de acest domeniu al turismului, se poate spune că a devenit un fenomen al timpurilor noastre care se diversifica tot mai mult.

1.1 Spatiul si peisajul rural

De-a lungul evolutiei societătii umane, suportul celor mai multe activităti socio-economice l-a constituit spatiul rural. Acesta, prin repartitia in teritoriu, functionalitatea si structura sa, include două intelesuri:

- reprezintă un teritoriu care detine resurse funciar agrare, ca bază de sustinere a comunitătilor umane existente si materii prime pentru alte ramuri economice

- detine un număr variabil de asezări umane, cu moduri de viată diferite, cu ocupatii variate, diferentiate de la o regiune geografică la alta

Forma principală de existentă a oricărui spatiu rural il constituie satul care s-a dovedit o realitate socială ce a contribuit din plin la modificarea peisajului natural, imbogătind patrimoniul civilizatiei nationale si universale.

Ca habitat permanent, satului i-a fost totdeauna caracteristică o fizionomie complexă, definită prin existenta unei vetre bine constituite, unde se concentreaza locuintele si toate anexele gospodăresti, terenurile de desfăsurare a tuturor activitatilor agricole.

Diferentele care există la ora actuală intre comunitătile rurale sunt date de trei elemente esentiale:

- localizare (amplasare) care este determinată de tipurile de peisaj natural folosit ca suport de aparitie si evolutie (peisaj montan, colinar, marin etc.);

- siguranta (securizarea) care influentează aparitia oricarui sat, mai ales in fata factorilor de risc naturali, oferind stabilitate;

- durabilitatea care se axează pe valoarea cantitativă si calitativă a resurselor naturale demografice prezente si care constituie suportul tuturor activitatilor economice